marți, 5 noiembrie 2019

Întoarcerea Mirilor

Nu te mai iubesc, de te-am iubit odată,
Memorie chiuretată, de valuri netezită, memoria nu moare niciodată,
Plângeam și mă rugam, în pături de dragoaste să ne-nvelim,
Și am ajuns ca din departe, de trupurile goale de suflete, uscate ascuns să le jelim,

Ce oare e păcatul?
E un regret întors pe dos!
E ca și când în noi roșită carnea,
Stă toată-nghesuită sub alba armură sculptată nătâng de cel căzut în os,

Ei mieilor
Cu toții avem blănile pătate
Ba cu un pic de alb sau negru picurate.




sâmbătă, 2 noiembrie 2019

La Vin tot vin

Așa ca niște nasturi ce se rostogolesc în joacă,
Și de departe par dâre de spumă și de ceață sau nervuri albe, fine, pe lemn bătut de toacă,
Porniți, aleargă, cu-n vuiet își cresc făr de cuvinte furia spre un zid,
Călcând pe inerție cu flăcări se-nconjoară topind tot drumul antracit,
dezintegrând tot ce-nconjoară cu roșul lor de galben și acid,

Nu mai există liniște din clipa-n care păcatul a învins,
Și Adevărul se clatină pe muchie de stâncă, de pumnii lor frumoși și dalbi împins,
Căderea se cere singură să sară-n ea,
Întoarsă în infernul împrăștiat din conștiința mea și-a ta,

Ce sânge de balaur?
Ce frunte să mai suporte cununa ta de laur?
Sfârlezelor nimic nu le mai stă în cale mahmure de venin,
Lobotomie de le-ar face cineva, nu pot uita din carne, doar speră, la vindecarea din Tanin.


miercuri, 9 octombrie 2019

NU ȘTIU

Doamne Ajută Oameni Buni,
Trebuie să vă povestesc ceva ce nu pot să țin doar pentru mine, unul din momentele interesante din viața mea.
Fiind la ziua unei bune prietene, petrecere, zâmbete, atmosferă relaxantă și uitare a gri-ului de zi cu zi, am avut parte de un fragment de timp, ca să zic așa,  condensat, care a născut și mai exact, a trezit, în mine dorința să vă scriu acestea de mai jos, spre neuitare.  
Atunci când toată lumea se strânge în jurul unui ecran sau la sticlă cum spun unii, ca în jurul focului în perioada peșteritului, patru bărbați trecuți de 40 de ani, au ieșit pe terasă, în aerul deja tare și rece al unei toamne devenită clasică la maturitate, cu toate că vara tocmai fugise neștiută de nimeni și neîntoarsă din drum, să facă un pic de politică, să mai analizeze vremurile și femeile, să facă mișto unii de alții așa doar din amiciție și de dor și bucuroși de revedere, pentru că trecuse și trecuseră multe, de când nu s-au mai văzut și bine-nțeles nu în ultimul rând să șpritzuiască și să fumeze, ceva mai în liniște.
Ce este remarcabil și face obiectul poveștii, din lumina celor introductive de mai sus, a fost un crâmpei de discuție ce a fost cam așa.
Unul din domni întreabă:
-Ia să-mi răspundeți pe rând fiecare ce crede el. Care este scopul omului pe Pământ?
Primul care s-a simțit și a dat să răspundă repede pentru că amicul se uitase zâmbind către el a spus
- Mântuirea ... și iată că ceva polemică, dar fără mare importanță s-a iscat, între ei.
Apoi în timp ce se stingeau unele explicații, în ordinea acelor de ceasornic, al doilea din cei patru amici a fost interogat. A încercat să răspundă ceva, apoi s-a gândit un pic și a răspuns ca un copil în fața lui Moș Crăciun:
- Nu știu!
Al treilea, de data asta cel din dreapta primului interogat, a dat un răspuns un pic mai încâlcit, tot așa emoționat ca și ceilalți de însemnătatea acestei întrebări și scormonind după răspuns în interiorul lor fiecare, dar foarte copilăros în sensul Bun al Cuvântului:
- Omul este ca o albină, ca o floare, ca o pasăre sau ca un animal, ca orice făptură măruntă....
Iar al patrulea, adică cel care a pus întrebarea, vădit satisfăcut de întrebare și de răspunsuri, dar considerând că el deține răspunsul Adevărat, a spus:
- Scopul omului pe Pământ este să facă Bine.         
Cu toții au mai analizat, au mai făcut câte un mișto unul de altul, împăcați și poate nemulțumiți că nu au avut un răspuns mai consistent sau că nu au justificările și explicațiile necesare....

Acum când mă gândesc, realizez că toate răspunsurile fac parte din Marele Răspuns, dar atunci, și un pic și acum, am fost impresionat de acest răspuns corect zic eu - NU ȘTIU!
Pentru că domnilor și doamnelor acest răspuns eu zic că este Adevărat.
Numai Dumnezeu știe exact răspunsul la întrebările Esențiale ale Vieții.

MULȚUMITĂ SĂNĂTATE DOAMNE AJUTĂ
MÂNTUIRE
SLAVĂ SFINTEI TREIMI
MAICA CRUCEA SFINȚII ȘI ÎNGERII CU TOȚI DE PRETUTINDENI SĂ NE APERE DE RELE                                                                                                                                                                                                                        

joi, 3 octombrie 2019

Porsche Galben Fior Bucureștean

Un zbucium și vâltoare!
Eșapamentul gri miroase a sudoare!
Cu fulgere în negru prin negură străpung!
Tăcere prin tăcere și rock din rock mă-npung!

Aleargă și se rotesc scârțâitoare,
Roți înspițate întăvălite prin cenușa colb amețitoare,
Prin desenate benzi prin tremurânde table ce zbârnâie drăcește,
Apare din senin o pară galbenă ca în acvariu dintre plante verzi, vioi un vesel pește,

Și iute aruncă valuri valuri,
Lumini ce zguduie din temelii și pân-n maluri,
În urmă-i netedă s-arată,
Șoseaua dalbă și curată ca o fată,

Și din zâmbit de hohot aurit,
Un curcubeu rotund pe Ceriul unduit,
Se netezește Aerul Albit Albastru,
Se liniștește-n piept roșita inimă de Cal Măiastru.

duminică, 29 septembrie 2019

Dezamăgire ruptă-n două

Firavă frunză nu mai știu nimic,
Și am crezut în oameni chiar mai mult decât un pic,
Pentru că roua dintr-o picătură,
Oceane adună și ape vii Cunună, întretăind focoase, roșii, buzele din gură.

Tot femeia este, cândva

Ce lacrimi false curg din ochii tăi,
Teatralul teatru moșmondit de bunii răi,
Nebuni s-arată și goi pe dinăuntru,
Toți elefanții roșii iubind pe fildeș icnetele false, a grațioase curve învirginate, cândva în zări îndepărtate, afară dintr-un înăuntru. 

vineri, 27 septembrie 2019

Ce visare de vis,
Un larg adevăr circumcis,
Rupeam de jur dinprejur din petale,
Parfumul curgea valuri valuri agale,

Trandafiri peste tot, sub galbenul Soare !
Ce mare lucrare !
Mâncam cu poftă tâmpită din roșii și dalbe
Din miezurile crude și umede albe.

Mi-e dor să greu să înțeleg
Să dau cu pietre în trupul meu cel bleg