joi, 29 noiembrie 2012

Mamă Copil Tată

Mamă Copil Tată.
Aşa se ţin de mână.
...
Senină Dreaptă Împietrită Mama se uită atentă la faţa mică ce parcă doarme a copilului ce stă neclintit în sicriu.
Mamele creştine nu plâng.
În Biserică privind l-am văzut alb ca şi Lumina.
Mai apoi stătea în fund pe masă suprapus prin corpul lui mic întins. Stătea vesel bălăngănindu-şi piciorul fără vârstă şi jucându-se cu mâinile, privind distrat la lumea în negru ce stă cutremurată de acest miracol al morţii la un an şi un pic, în jurul lui, la slujba de pe-trecere către cei adormiţi la Dreapta Domnului.

Este o minune că Dumnezeu a orânduit aşa!

Noi cerem minuni la tot pasul şi nu le vedem pe cele care se întâmplă!

Dumitru David va urca în mica ceată ce stă în spatele Maicii Domnului, în micul cor de copii care o împrejmuiec în Marea Rugăciune Înlăcrimată Nestinsă din Faţa Tronului Împărătesc, pe care stă Dreptul şi Bunul Împărat Iisus Hristos Cuvântul, Calea, Adevărul şi Viaţa, Lumina Nestinsă şi Neumbrită.
Iubirea Mântuirea şi Mila se revarsă din Sfânta Treime asupra neamului omenesc cel plin de păcate.
Taţii creştini plâng.
Tatăl mărturiseşte:
-Ne-a dat Crucea asta pentru că El Ştie că putem să o ducem!
Acum familia întreagă are doi Sfinţi mici rugători în Ceruri, pentru că şi Bunicul a pierdut un băiat la un an şi şapte luni.
Copii adorm cu dorul revederii. Sunt copii creştini ce adorm înainte de vreme, spunem noi cei păcătoşi, numai că vremea Dumnezeu o ştie, noi nu o ştim.

Doamne Ajută, Iartă şi Păzeşte.