vineri, 7 decembrie 2012

de post politic


... De duminică cică vin, pardon se întorc, comuniştii la putere şi o să curgă lapte şi miere, porcii o să zboare printre rândunele, cireşele vor fi cât merele şi perele cât căpiţele de fân ale strămoşilor noştri, iar totul va mirosi frumos a trandafiri .
Până şi cerşetorii din intersecţie care n-au mai văzut apă de ani de zile vor mirosi a parfum, cu toate că nici mâncare nu se mai găseşte prin tomberoane, pentru că acuma tot românul este în criză, şi-şi drămuieşte bine bănucul să nu sufere familia şi neamul, şi linge conştincios tot din farfurie, iar pomana o lasă pentru alţii sau pentru mai târziu, că poate nu va mai fi cazul. 
Milogii chiar de sunt în scaune cu rotile, de luni vor dansa fericiţi pe străzi şi vor arunca cu pumni de monezi în trecătorii veseli care la rândul lor făcând piruete şi jonglerii vor fredona încontinuu imnuri de slavă conducătorilor iubiţi de la putere ... 
Până luni în schimb, trecătorii îşi vor respecta vechile obiceiuri, vor trece şi se vor uita în altă parte şi vor grăbi pasul, aruncând vorbe cu reproş cerşetorilor dacă aceştia vor insista, adică ori "Nu dau mamă, nu am, să dea ăia care au!" ori "Câţi bani strângeţi bă pe zi? Ţiganilor! Plecaţi d-aici nemernicilor!" ... 
Ce să mai zic, că până şi băiatului cu curăţenia Bisericii şi a Lumânărarului de la noi din cartier i-au furat într-o zi sandwichurile primite de pomană. Foamea nu poate fi potolită doar cu televizor. Stomacul chiorăie chiar dacă hipnoza e mare! 
Tot mai des Duminica, amărâţii pensionari ies pe stradă şi îşi întind pe jos pe un ziar din ăla gratis de la metrou, ce găsesc prin casă, nasturi, cuie strâmbe, un căţel de porţelan, două linguri, un prosop, două căni şi două lumânări pe care le ţineau ascunse pentru parastas ... asta în caz că nu au rămas cu pereţii goi şi ori stau lângă aragaz uitându-se în apa goală care fierbe, ori pichetează farmaciile, băncile şi casele de amanet şi pariuri, care lipite succesiv una de alta la parterul blocurilor dau speranţa că vine un om mai milos şi mai bogat decât ei şi le aruncă doi bănuţi. Dar slabe speranţe pentru că la bănci şi amanet intră nefericiţii să-şi plătească ratele şi facturile sau să le amâne, la farmacie intră bolnavii sau rudele lor cu pumnii strânşi să nu piardă reţeta sau bănuţii împrumutaţi, iar la pariuri îşi joacă banii de pâine muncitorii.
Am ieşit într-o zi pe hol şi am văzut că mi-au dispărut ghivecele de flori, probabil că au plecat spre vreun târg. Pa şi la revedere...

În altă zi mă grăbeam să plec într-o vizită şi agitat cu copii care s-au întors cu nevasta mea în casă, pentru că şi-au uitat nu ştiu ce, am lăsat pe treapta de beton de lângă uşă, la mine la trei, sticla de şampanie pe care vroiam să o duc cadou la finii la care mergeam în vizită, dar după un minut când am ieşit din nou din apartament ca să plec, ia sticla de une nu-i! Ori a făcut picioare, ori s-a împiedicat un vecin de ea şi i-a fost frică să nu o spargă aşa că a luat-o în grijă la el în frigider, doar nu era să o lase singură în frig pe treptele de beton...
Becul meu de pe hol se arde sistematic! O fi un scurt sau o persoană de bun simţ care face economie la consumul electric? Ca să nu-l înjurăm că fură becuri, montează câte un bec ars, în locul celui luat acasă, are grijă de noi. 

Vorba unui vecin: Foamea ... Foamea ... Foamea ...

Bine că ne mai ducem pe la Biserică din când în când. Aprindem câte o lumânare, vărsăm o lacrimă şi mergem înainte. Ne dă Domnul, Maica Lui, Sfinţii şi Îngerii câte o colivă şi ceva de mâncare, pomeni din puţinul celor care n-au da dau.



Tot răul este spre bine, mergem înainte, cărucioarele cu saci imenşi de iută, dis de dimineaţă, iau cu asalt tomberoanele, trotuarele, aleile, parcările, în căutare minuţioasă de peturi şi cutii de aluminiu sau fiare vechi. După ce trec ei, munca celor de la curăţenie stradală, primărie, rebu, rosal, etc este mult uşurată. 
Şi reciclăm, reciclăm, reciclăm.
Mă gândesc oare, pe politicienii noştri nu-i strânge nimeni ca pe peturi, să-i ducă la o reciclare, pentru că toţi indiferent de culoare sunt goi de conţinut, dopul l-au pierdut de foarte mult timp, au vărsat din ei ca morile stricate vrute şi nevrute, doar vorbe, că faptele bune nu se mai poartă din anii 40 ... Sunt atât de goi de conţinut, încât cred că nici măcar sufletul nu mai vrea să stea în ei şi mă mir că nu îi trage vidul, nu îi suge vidul din ei într-o gaură neagră! Pesemne că nici gaura neagră nu îi vrea.

Doamne Ajută. 

joi, 29 noiembrie 2012

Mamă Copil Tată

Mamă Copil Tată.
Aşa se ţin de mână.
...
Senină Dreaptă Împietrită Mama se uită atentă la faţa mică ce parcă doarme a copilului ce stă neclintit în sicriu.
Mamele creştine nu plâng.
În Biserică privind l-am văzut alb ca şi Lumina.
Mai apoi stătea în fund pe masă suprapus prin corpul lui mic întins. Stătea vesel bălăngănindu-şi piciorul fără vârstă şi jucându-se cu mâinile, privind distrat la lumea în negru ce stă cutremurată de acest miracol al morţii la un an şi un pic, în jurul lui, la slujba de pe-trecere către cei adormiţi la Dreapta Domnului.

Este o minune că Dumnezeu a orânduit aşa!

Noi cerem minuni la tot pasul şi nu le vedem pe cele care se întâmplă!

Dumitru David va urca în mica ceată ce stă în spatele Maicii Domnului, în micul cor de copii care o împrejmuiec în Marea Rugăciune Înlăcrimată Nestinsă din Faţa Tronului Împărătesc, pe care stă Dreptul şi Bunul Împărat Iisus Hristos Cuvântul, Calea, Adevărul şi Viaţa, Lumina Nestinsă şi Neumbrită.
Iubirea Mântuirea şi Mila se revarsă din Sfânta Treime asupra neamului omenesc cel plin de păcate.
Taţii creştini plâng.
Tatăl mărturiseşte:
-Ne-a dat Crucea asta pentru că El Ştie că putem să o ducem!
Acum familia întreagă are doi Sfinţi mici rugători în Ceruri, pentru că şi Bunicul a pierdut un băiat la un an şi şapte luni.
Copii adorm cu dorul revederii. Sunt copii creştini ce adorm înainte de vreme, spunem noi cei păcătoşi, numai că vremea Dumnezeu o ştie, noi nu o ştim.

Doamne Ajută, Iartă şi Păzeşte.

luni, 24 septembrie 2012

Coada de oameni

Sunt sigur!
La intrarea în Rai nu există coadă la poartă!
Se vor deschide tot atâtea porţi câţi oameni buni vor dori să intre!
Nu va aştepta nimeni la coadă, nu va fi coadă, nu va fi îmbulzeală, pentru că şi spaţiul din faţa Porţii Raiului va fi smerit!

Aici pe Pământ noi stăm la coadă.
Stăm la cozile foamei.
Foamea este un monstru o caracatiţă cu mai multe tipuri de cozi. Le poţi tăia dar în timp cresc la loc, mai subtile, mai perfide, mai rele.
Înainte de '89 stăteam la coadă la ouă, la tacâmuri de pui şi la salam, la portocale lămâi şi banane, la zahăr şi bomboane, la librărie, ... şi cam atât. Nu ne trebuia mare varietate.  Stăteam şi ... ne obişnuisem. Veneam cu noaptea în cap cu scăunele, pulovere şi umbrele!
Scânceam de frig şi oboseală. 
Ne înghesuiam unii în alţii ca nişte pinguini. Noi băieţii, ne bucuram nespus, dacă erau şi fete prinse la mijloc. Mâncarea, avea alt gust pe vremuri! 
Legume, luam din piaţă de la ţărani, ... plesneau roşiile de sănătate. 
Toate erau medicamente naturale, nu ca acum otrăvuri, nici nu aveam nevoie de farmacie ... şi aşa era una singură în oraş. 
Apropo să vă spun un secret, cu toate că secretele trebuie să le păstrezi, dar eu nu vreau să-mi fie bine numai mie, chiar dacă tot timpul am de pierdut. Zicea bunica Dumnezeu să o odihnească cu Drepţii la Dreapta Lui, "Secretul tău, să nu-l spui la nimeni!" şi eu Am ascultat-o!!! şi îmi spun secretele la toată lumea pentru că nu-mi plac secretele. :) Târziu am aflat la ce secrete se referea bunica, ... sau nu am înţeles? în fine... Am descoperit ceva întâmplător. 
Nu mi-am pus la timp la murat gogonelele şi s-au transformat în roşii. 
Mergeţi la kaufland şi luaţi gogonele româneşti. 
Puneţi-le la Soare să se coacă. 
O să vă aduceţi sigur aminte de roşiile copilăriei!!! :))) mmmmmmmmmmmm
Să revenim.

Anul lui Iisus Hristos 2012.
Cozile apar din nou.
Cozile foamei s-au reînnoit.
Acum stăm la second hand,  ... Că bagă marfă mamăăăă! din Germania mamăăăăă! 
Ce dacă pe etichetă scrie China sau Turcia? 
Şi hai repede că la 8 deschide şi la mărfuri confiscate! 
În rest la ce să stai?... bancă lângă farmacie, apoi amanet, apoi iar farmacie, apoi pariuri, apoi jocuri electronice, apoi iar farmacie, apoi bancă, apoi iar farmacie, apoi iar ban... stai un pic ceva nou un notar!, apoi iar farmacie... ce lume bolnavă trăieşte într-o Românie bolnavă!!! 
Aaaa, uite mai încolo pompe funebre! Alea care au în geam statuetele alea, ... pe Stan şi Bran cărând un sicriu. Fain nu???
Ştiu că acolo ajungem după second handuri, bănci şi farmacii, toţi ajungem acolo, acolo se termină cozile!!!
...
Doamne Fereşte de mai rău!?!?

vineri, 21 septembrie 2012

Bătrâna

Poarta severă înaltă stă nemişcată.
Metalul negru fioros se împleteşte ca un şarpe, trasează linii şi curbe perfecte pe plasticul tulbure prin care nu poţi privi în curtea interioară.
Un miros dulceag de pişat amestecat cu chimicale atrage muştele care mă gâdilă tot timpul pe piele, oricât aş flutura scurt din mâini.
Se aude un sunet de lanţuri grele de temniţă.
Poarta se scutură încet de parcă o pală de vânt o împinge.
O creangă noduroasă zgârie şi scormoneşte policarbonatul alb fluid al plasticului tulbure ce stă ataşat pe interiorul porţii înfricoşătoare ce ţine sub umeri gardul sumbru, ca un general cu mâinile întinse protector peste soldaţi.
Prin apa tulbure a policarbonatului creanga care caută de-a lungul lanţului este o mână bătrână, osoasă tremurătoare. Unghiile scârţâie pe plastic şi se opresc brusc. Palma apucă firav de lacătul mic şi trage!
Poate cine ştie? Astăzi oare se va desface?!
Un trup subţire tremurător, se zăreşte în continuarea mâinii lungi ca şi cum cineva dintr-o apă îngheţată cu ultima suflare încearcă să zgârie, să scormonească, să rupă, să spargă gheaţa. Dar... , oxigenul nu mai este, aerul lipseşte şi o oboseală mortală se aşterne.
Tresar.
O nouă mână apărută prin ceaţa policarbonatului încearcă uşa.
Drucărul se lasă încet, timid, după care revine în vechea poziţie orizontală .
Nu se aude nici un sunet, nu se aude nici un oftat, oftaturile au secat!
Nici astăzi nu au uitat să încuie uşa!
Nici astăzi nu putem evada!
Aşteptăm moartea!
Aşteptăm moartea aici la "Azilul de Bătrâni"!!!
Lacrimi, speranţe şi îndoieli nu mai sunt.

joi, 13 septembrie 2012

Foame şi sete

Mi-e foame dar nu pot să mănânc
Am buzele cusute.
Mi-e sete.
Nu pot să beau,
Buzele uscate absorb apa ori câtă aş turna pe ele.

Mă doare,
Mă doare în niciunde, apoi mor.
Apoi renasc pe umărul unei buburuze cu aripa frântă de către un puşti mic cu coşuri pe fruntea întinsă sub piele.

Te iubesc pe îndelete
Te macin între două pietre
Şi te suflu în cele patru zări
Apoi mă chinui, mă chinui, mă strâmb de durere îngenunchiat
Că nu pot să te adun cu aspiratorul la loc.

Sub Cruce.
Sub Crucea noastră.
Sub Crucea roşie şi galbenă şi albastră.



miercuri, 12 septembrie 2012

Prăpastie

O prăpastie se cască,
Între mine şi o iască,
Între mine şi o flească,
Ce teatru ieftin!
E criza celor răi,
E criza bogătaşilor la care averea creşte cu cât săracii se înmulţesc şi mor de foame.
Urlet de durere şi neputinţă.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

Se nasc lupi zilnic!!!
Da!!!
Dar...
Nu îţi spun eu nu e nici un dar
Se nasc lupi zilnic!

Şi îi pasc oile.

Lacrimi de copil

Lacrimi crestează adânc sufletul moale ca o brânză
Copii plâng de durere neînţeleasă,

Suntem criminali orbi de nepăsare!
Of Doamne
Ajută-ne!!!

marți, 11 septembrie 2012

Rate

Rate pe care nu le pot plăti.
Stres pe care nu îl pot opri.
Foame pe care nu mi-o pot stăvili.
Sete pe care nu o pot minţi.                                   

Un Om Sărman

Sper să rămân om!
Sper să sper până la final!
Sper să rabd!
Sper să cred!
Sper să iubesc!
Sper să trăiesc!
Spe să te văd şi să nu te uit! Doamne!