de 14 ani

Ce faci fată verde, neagră-n vorbe, albă-n suflet?
Pasăre măiastră 
N-am pus flori în glastră
Ce faci mângâiere, fără de tăcere?
Fierăstrău tocit
Tare m-ai iubit.
Pe mine...
Aur coclit.
În doi clipocit.

de 13 spre 14

M-aş face un fir de păr din coada unui cal. Chiar de n-ar mai sufla calul, obosit de fuga nebună cu pieptul lipit de stâncă, tot ar cânta pe mine copii cu arcuşul tremurat de râsetele cristaline ca stropii reci ce sar în razele ascuţite şi înfocate ale Soarelui smulse din muşchiul verde scuturat de tunetul cascadei ce ţine isonul trilurilor prinţeselor din frunze.