marți, 26 noiembrie 2013

Rugăciunea lui Brâncuşi

dintre multe statui, nu e bine statui... sculpturi, e foarte frumoasă Rugăciunea lui Constantin Brâncuşi!
Linia fluidă a rugăciunii.
Evlavie, smerenie, credinţă.
Mersul în genunchi, marşul către Rai.
Ne-am ascuns în aceeaşi clipă, ne-am născut în aceeaşi zi, 19 februarie.
Unul făcător, creator, sculptor, iar altul admirator, tânguitor, ispititor.
Doamne Ajută.

dialog pe facebook



  • părintele duhovnic G

    vreau si eu muraturi
  • A

  • haideţi la masă
    aş veni să vă iau dar n-am motorină, sunt apropo de murături... varză
  • 8 mai

  • A
  • Hristos A Înviat! Sculptaţi din ce în ce mai cu har... dar să nu vă laud că nu este bine. Doamne Ajută.
  • 21 mai

  • părintele duhovnic G

    Doamne ajuta
    la multi ani pt E
    c m faceti?

  • A

    Mulţumim. Sărutăm mâna.
    Hristos A Înviat.

  • părintele duhovnic G

    Adevarat a inviat

  • A

    Aşteptăm să se termine ultima oră.

  • părintele duhovnic G

    da

  • A

    Şi fugim de trecut spre viitorul nesigur şi plin de neprevăzut.
    Şi fugim de trecut spre viitorul nesigur şi plin de neprevăzut.

  • părintele duhovnic G

    da

  • A

    Dar vrând nevrând refugiul, mama ei de memorie, tot în trecut este. Trecutul ăsta netrebnic, care practic îşi aruncă câte un braţ de caracatiţă să ne pună piedică, nu mai există pentru noi şi nici nu avem dovezi palpabile că l-am trăit. Te uiţi în spate şi vezi un om vechi pe care îl iubeşti şi îl urăşti, şi nu te hotărăşti ce să faci cu omul ăsta nou de acum ce palpează viitorul pe care nu are putere de Sus să-l vadă.
  • 4 iunie

  • părintele duhovnic G

    ziua buna
    cum sunteti?

  • A

    Sărut dreapta. Mulţumim Lui Dumnezeu în Marea Lui Milă încă suntem ... bine. Spun Bine cu toate că sunt străin de acest Cuvânt, Dumnezeu ştie că răutatea noastră ne
    ţine departe de El.

  • A

    Oricum cred că Este Bine că suntem. Dacă ne gândim că "cugito ergo sum" este o afirmaţie adevărată, mă întreb oare cugetăm pentru că existăm sau existăm pentru că cugetăm. Şi am o întrebare pentru dumneavoastră. În lumea veşnică a Împărăţiei Cerurilor, timpul fiind altfel eu nu ştiu cum, există şi noapte şi zi ? sau este o Zi Luminoasă încontinuu veşnic, pentru că se spune că acolo vom afla odihna, cei ce merită bine-nţeles. Dar mă gândesc că este o altfel de odihnă totuşi fără somn, dacă nu există noapte...

  • părintele duhovnic G

    desigur.este lumea duhurilor bune.nici nu se insoara nici nu se marita,nici nu treera,nu macina,este lumina.Pentru a ajunge acolo trebue sa il cunoastem pe Dumnezeu si sa ne indumnezeim prin Har,finta noastra sa fie iubire,iertare si simtirea prezentei lui Hristos ,mereu,in fiinta noastra
  • 4 iunie

  • A

    cel mai greu este cu Iubirea. Ne lipim mintea de atâtea lucruri, de pofte, de rele că uităm ce este Iubirea. O caut în interiorul gol şi nu o găsesc, dar uneori parcă o toarnă cineva în mine ca într-un bol, iar apoi iar dispare
  • luni

  • părintele duhovnic G

    La multi ani pt M.
  • Astăzi

  • A

    Dragul nostru Părinte mulţumim. Sănătate şi tot ce-i bun. Doamne Ajută.

joi, 15 august 2013

Maria

Maria, mâinile tale mari cu vene albastre ca nişte vine de granit odihnesc una peste alta. Scăunelul mic de lemn devine viu sub apăsarea ta.
Obosită te ridici, aplecată de ani, cu galoşii mari şi negrii ai soţului, înaintezi prin colb ca un eschimos, strigi micii bulgăraşi de soare şi ţanţoşele lor mame, aruncându-le mărgele mici galbene, boabe desprinse din mătaniile ce strâng coceanul ce va arde ca jarul sub oala înmiresmată, în chilia bucătăriei tale albastre.
Privirea ta oţelită ascunsă de zâmbetul cald al buzelor strânse ca un vulcan, nu mai este a ta, ca şi sufletul ce este încredinţat Lui Iisus Hristos. Încă din viaţa asta în care pruncii tăi cu număr apostolic ţi-au alergat prin braţe ai văzut Lumina Dumnezeiască şi te-ai lipit de Ea.
Post aş vrea, dar nu îmi iese decât prost.
Ţie îţi ieşea sigur, cât şi pentru noi.
Acum din holda de Sus, din holda de Marii rugătoare, pe care Sprijină Odihnindu-se în voi PreaCurata Marie, te roagă şi pentru noi că n-am fost buni a te urma.

Doamne Ajută.

vineri, 2 august 2013

Dumnezeu din Cer şi de pe Pământ. Tot Unul.

Citesc comentariile la un articol destul de interesant... despre întrebările copiilor şi Dumnezeu. Îmi dau seama că există foarte mulţi oameni culţi, inteligenţi, interesanţi, citiţi ... dar lipsiţi de Dumnezeu, ceea ce îi face să pară goi în interiorul cuvintelor lor! Marea lor majoritate sunt cei care îi pun în cârcă Lui Dumnezeu faptul că nu este un slujitor care să le îndeplinească rapid toate dorinţele sau îl învinuiesc de indiferenţă faţă de problemele lor... Ce mă face să zâmbesc este că fac afirmaţii tari, gen -Sunt ateu! sau -Ne educăm copii ca şi conştiinţe libere şi viitori mari intelectuali!, de ce să fie credincioşi şi să trăiască în frică de Dumnezeu? ... Şi cu toţii ajung la marea concluzie pe care o aud tot mai des în toate locurile AR TREBUI SĂ SCOATEM RELIGIA DIN ŞCOLI! Dar asta ce denotă? Că au o frică ancestrală de necunoscut care de fapt este Dumnezeu pentru ei sau negarea din sufletul lor întunecat ascunde cu duşmănie ca o crustă opacă, un sâmbure de Lumină de Credinţă în Dumnezeu! 
Stau şi mă întreb cum ar suna -Să scoatem matematica din şcoli! sau -Să scoatem limba română din şcoli! Cred că li s-ar clătina un pic pământul de sub picioare. Dar ce este matematica sau limba română, ce esenţă şi ce sevă curge prin aceste materii?!? Cred că dacă ar deschide bine ochii, l-ar vedea pe Dumnezeu şi în spatele acestor materii!

Un bătrân, ce stă pe prispa casei, ce şi-a muncit pământul o viaţă întreagă, ce priveşte cum apune Soarele, ce ascultă un dangăt de clopot, ce şterge o lacrimă gândind la femeia lui adormită care îl aşteaptă dincolo de mormânt, ce îşi face o Cruce Mare şi îşi frânge pâinea albă, ce nu ştie a citi dar ştie a ruga ... Oare nu există Dumnezeu bate-v-ar norocul şi mânca-v-ar Raiul de nefericiţi şi egoişti! Viclenilor staţi atenţi la victimile voastre şi smintiţi lumea! Deschideţi Ochii, Plecaţi Capul şi Ridicaţi Sufletul răilor. 

Doamne Ajută.

marți, 23 iulie 2013

LaCrimApa

LaCrimApa Vieţii
Susură în Culmea Tinereţii
Lacrimi mă sforţez să plâng
De necredinţă mă ascund în crâng.
În crângul de păcate cioturoase
Mă înfior de gânduri puturoase

Un pic de apă stingă focul rău,
Un foc mai bun aprinzi de dragul meu.

Mi-e sete şi însetez mereu
La gândul tău
Că nu mă leg de tine din suflet de evreu
De dragul tău, lumină ce străbate până-n hău.

Mai bine izvorăsc din piatră
Limpede şi clar
Măcar o dată-n viaţă
Să pun o stâncă în hotar.

Să mă pască cerbii
În vârtejul iernii
Când Domnul Apare
Ca o Adiere
Ca o Alinare

joi, 20 iunie 2013

Justin Pârvu

Fraţilor să ne rugăm pentru călugări şi preoţi buni în neamul nostru!!!

Fraţilor să ne rugăm ca Dumnezeu să se descopere tuturor neamurilor cu Evanghelia Dreptăţii şi Dreapta Credinţă Ortodoxă!

Fraţilor să nu uităm că astăzi a fost îngropat un mare om la suflet Părintele Justin Pârvu. Dumnezeu să-l odihnească la Dreapta Lui cu Drepţii, Sfinţii şi Îngerii. Maica Fecioară Maria Mărita Stăpână şi Împărăteasă să mijlocească cu Rugăciunile Ei de Lumină şi Foc!!! Părinte ocroteşte-ne cu rugăciunile tale şi ajută-ne să creştem în sănătate copii buni în Dreapta Credinţă Ortodoxă! Doamne Ajută

miercuri, 5 iunie 2013

FĂRĂ TITLU, DOAR SPRE VINDECARE!

Scriu ex-voto, ca urmare m-am trezit să scriu.
Acţiune circulară. Intru să scriu pe blogul meu despre boală, despre suferinţă, despre durere, despre ereditar, despre placebo şi despre vindecare... dar pe prima pagină a blogului meu văd o reclamă la un site al unor artişti plastici ce lucrează reproduceri ale unor mari opere de artă. Intru de curiozitate fiind pasionat de artă şi îmi aleg Frida Kahlo gândind că vreun drăcuşor vrea să mă perturbe de la cele pe care vreau să le aştern pe hârtia electronică. Se pare că totuşi un îngeraş îmi scoate din tablourile doamnei Frida, tablouri ce sunt ca o carne vie măcelărită, un tablou pe care nu am cum să nu-l leg cu ideile pe care aveam de gând să le aştern şi iată că acum vă scriu pe blog începând cu acest cerc de idei şi întâmplări aparent fără legătură dar care îmi confirmă că nimic nu este lăsat de Dumnezeu la voia întâmplării. Laudă Domnului.

Aş pune tabloul aici dar vă este oricui la îndemână să-l vedeţi pe internet. Este sugestiv dar fiind de influenţă catolică aş prefera să mă rezum la cele pe care vreau să le scriu şi la a întrepătrunde printre vorbe mai bine o Icoană Ortodoxă Făcătoare de Minuni.


Aşadar să scriu cele pe care mi le-am propus cu Voia Lui Dumnezeu şi cu îngăduinţa dumneavoatră. Îmi cer iertare şi sper să nu-i fie cuiva spre sminteală ci numai de folos.

Să plecăm de la boală.
Boala, se instaurează aşa cum o ştim de la Cuvioşii Părinţi ca rod al păcatului, ca un Înger Vestitor ce ne atrage atenţia asupra greşelilor pe care le facem.
Cercetările vis-a-vis de bolile ereditare, moştenite de la părinţi sunt părerea mea de suprafaţă sau sunt concluzii medicale. Eu cred, că de fapt bolile moştenite, sunt de fapt păcatele nespovedite ale înaintaşilor noştrii şi astfel devenite continuu transmisibile celorlalte generaţii ce urmează, acele păcate care nu au fost iertate şi nu au fost şterse din Cartea Vieţii, prin mărturisire şi apoi prin Sfânta Euharistie. Noi, preluăm aceste păcate, continuând şi moştenind de fapt aceleaşi metehne ale părinţilor noştrii, obiceiuri, superstiţii sau percepţii strâmbe asupra realităţii, adevărului, binelui şi răului, iar toate aceste merg mână în mână cu aceleaşi soiuri de boli. 
Bine-nţeles există subtilitatea de a observa că atât cât suntem în viaţă,  cu toţii, bunicii, părinţii, copii, nepoţii trebuie să căutăm şi să găsim acea punte care să ne unească cu Domnul nostru Iisus Hristos şi lăsându-ne în Voia Lui, să primim cu mulţumire tot ceea ce El ne dă în Iconomia Cerească pe care noi suntem prea firavi să o pătrundem şi să o judecăm.

Nu ar trebui să ne fie frică de suferinţă şi de durere, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a suferit cele mai mari chinuri pentru noi şi a acceptat moartea pentru iertarea păcatelor noastre grele ce vin de la părinţii noştri Adam şi Eva.
Sfinţii spun şi mărturisesc: "Vreau să mor ca să fiu cu Iisus Hristos!". Vă daţi seama ce credinţă, ce iubire şi ce tărie susţinută cu Har de Sus este mărturisită în aceste Cuvinte Sfinte!!! 
Iar Iisus Hristos a Învins moartea şi ne-a luat alături de El, ne-a ridicat din păcatul primar pe noi toţi! 

Placebo ca şi vindecare proprie a unei boli este tot ceea ce, limitaţi fiind, doctorii şi savanţii preocupaţi de a traduce totul în ecuaţii matematice şi fizice şi în reacţii chimice, transformă şi interpretează firescul, naturalul, Dumnezeiescul Adevăr al Creaţiei Omului de către Dumnezeu, Om ca fiu al Lui Dumnezeu, punând pe seama puterilor miraculoase ascunse ale omului mic dumnezeu fără de Dumnezeu, vindecarea, puteri pe care se presupune că omul şi le-a atrofiat în timp de la începuturile omenirii până astăzi, de-a lungul unei evoluţii darwiniste şi negând Puterea Lui Dumnezeu şi chiar negând Existenţa Lui Dumnezeu. 

Omul, nimic nu are, de nu i se Dă de la Dumnezeu!
Omul, nimic nu poate face, fără Voia Domnului şi fără Îngăduinţa Lui.
Omul, nu are voie să intervină radical prin curmarea de vieţi omeneşti sau prin maltratarea propriului trup pentru a beneficia de un viitor sigur. Atât cât sufletul nu este în Lumina Domnului, el cade în întuneric. 
Omul trebuie să aibe grijă să nu smintească pe nici un aproape al lui şi nici să se smintească pe sine însuşi!
Omul are primit darul liberului albitru de la Dumnezeu, dar totodată a primit şi ştiinţa de a deosebi binele de rău şi de a se îngriji de ceea ce a primit de la Dumnezeu şi de toată Zidirea Domnului Dumnezeu ca Tată Absolut a TOATE CE SUNT!
Deci vindecarea bolilor ereditare este posibilă doar cu ajutor de Sus, cu rugăciune, cu pocăinţă, cu smerenie, cu părere de rău, cu lacrimi şi cu facere de bine aproapelui. Vindecarea vine împreună cu Spovedania Curată şi cu Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, Fie Lăudat acum şi pururea şi în Vecii Vecilor Amin şi cu mijlocirea Maicii Domnului Iisus Hristos Pururea şi Preacurata Fecioară Maria Mărita Stăpâna şi Împărăteasa noastră, cu mijlocirea şi ajutorul Tuturor Sfinţilor şi Îngerilor Doctori Fără de Arginţi.

Să ne învrednicească Dumnezeu Sfânta Treime cea de O Fiinţă şi Nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pe noi toţi de pretutindeni spre VINDECARE SUFLETEASCĂ ŞI TRUPEASCĂ.
Sănătate şi tot ce-i bun.
HRISTOS A ÎNVIAT!!!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            


duminică, 21 aprilie 2013

Credinţa primară, unire cu Dumnezeu, omul devenit Adam

Cu cât credinţa este mai mare cu atât ne apropiem de Dumnezeu şi devenim din nou Adam cel de dinainte de păcat. Postul ne apropie de această stare. Postul este lupta noastră împotriva păcatului. Postul de hrană, postul de cuvinte rele, postul de împreunare trupească te ridică din Adam cel căzut către Vechiul Adam cel de dinainte de păcat sau către Noul Adam Omul cel nou, Omul ridicat de către Dumnezeu din păcat, prin Iubirea Lui Mare, în care a dat spre moarte pe Fiul Său.
Adam este un Frate mai mic al Fiului Domnului Dumnezeu Adevărat Iisus Hristos. Noi ca moştenitori ai lui Adam ca urmaşi ai lui suntem copii Lui Dumnezeu ridicaţi din păcat de Iisus Hristos.
Revelaţia, dacă te îndreptăţeşti să o primeşti de la Dumnezeu, poate, să îţi descopere şi să te înveţe orice.