Maria

Maria, mâinile tale mari cu vene albastre ca nişte vine de granit odihnesc una peste alta. Scăunelul mic de lemn devine viu sub apăsarea ta.
Obosită te ridici, aplecată de ani, cu galoşii mari şi negrii ai soţului, înaintezi prin colb ca un eschimos, strigi micii bulgăraşi de soare şi ţanţoşele lor mame, aruncându-le mărgele mici galbene, boabe desprinse din mătaniile ce strâng coceanul ce va arde ca jarul sub oala înmiresmată, în chilia bucătăriei tale albastre.
Privirea ta oţelită ascunsă de zâmbetul cald al buzelor strânse ca un vulcan, nu mai este a ta, ca şi sufletul ce este încredinţat Lui Iisus Hristos. Încă din viaţa asta în care pruncii tăi cu număr apostolic ţi-au alergat prin braţe ai văzut Lumina Dumnezeiască şi te-ai lipit de Ea.
Post aş vrea, dar nu îmi iese decât prost.
Ţie îţi ieşea sigur, cât şi pentru noi.
Acum din holda de Sus, din holda de Marii rugătoare, pe care Sprijină Odihnindu-se în voi PreaCurata Marie, te roagă şi pentru noi că n-am fost buni a te urma.

Doamne Ajută.

Dumnezeu din Cer şi de pe Pământ. Tot Unul.

Citesc comentariile la un articol destul de interesant... despre întrebările copiilor şi Dumnezeu. Îmi dau seama că există foarte mulţi oameni culţi, inteligenţi, interesanţi, citiţi ... dar lipsiţi de Dumnezeu, ceea ce îi face să pară goi în interiorul cuvintelor lor! Marea lor majoritate sunt cei care îi pun în cârcă Lui Dumnezeu faptul că nu este un slujitor care să le îndeplinească rapid toate dorinţele sau îl învinuiesc de indiferenţă faţă de problemele lor... Ce mă face să zâmbesc este că fac afirmaţii tari, gen -Sunt ateu! sau -Ne educăm copii ca şi conştiinţe libere şi viitori mari intelectuali!, de ce să fie credincioşi şi să trăiască în frică de Dumnezeu? ... Şi cu toţii ajung la marea concluzie pe care o aud tot mai des în toate locurile AR TREBUI SĂ SCOATEM RELIGIA DIN ŞCOLI! Dar asta ce denotă? Că au o frică ancestrală de necunoscut care de fapt este Dumnezeu pentru ei sau negarea din sufletul lor întunecat ascunde cu duşmănie ca o crustă opacă, un sâmbure de Lumină de Credinţă în Dumnezeu! 
Stau şi mă întreb cum ar suna -Să scoatem matematica din şcoli! sau -Să scoatem limba română din şcoli! Cred că li s-ar clătina un pic pământul de sub picioare. Dar ce este matematica sau limba română, ce esenţă şi ce sevă curge prin aceste materii?!? Cred că dacă ar deschide bine ochii, l-ar vedea pe Dumnezeu şi în spatele acestor materii!

Un bătrân, ce stă pe prispa casei, ce şi-a muncit pământul o viaţă întreagă, ce priveşte cum apune Soarele, ce ascultă un dangăt de clopot, ce şterge o lacrimă gândind la femeia lui adormită care îl aşteaptă dincolo de mormânt, ce îşi face o Cruce Mare şi îşi frânge pâinea albă, ce nu ştie a citi dar ştie a ruga ... Oare nu există Dumnezeu bate-v-ar norocul şi mânca-v-ar Raiul de nefericiţi şi egoişti! Viclenilor staţi atenţi la victimile voastre şi smintiţi lumea! Deschideţi Ochii, Plecaţi Capul şi Ridicaţi Sufletul răilor. 

Doamne Ajută.