duminică, 11 februarie 2024

Dedic acest poem, tuturor amărâților care sunt sclavii NOM din știință sau din nepăsare sau din voință și tuturor celorlalți care: NU!

 Din pești, în prisme șchioape, înghesuite în tigaie,

La focul mic al tinereții risipite-n șoapte,

Priviți cu ochi sticloși, încremeniți și fără căutare,

Vă irosesc bătrânii hidoși, hulpavi, ce trag cortina peste noapte,


Ce bale scurg, privind la noi cu ciudă,

Vă perpelesc, pe-o parte și pe alta,

Ne vor pe toți, în gheara lor zăludă,

Noi așteptăm, cu sori pe umeri și pe creștet, noi, noii cavaleri de Malta,


Când vor cânta în cete, cocorii peste lume, 

Și pelicanul, va striga cu glas de clopot,

Vom săgeta din sânge, raze îmbrăcate-n Nume,

Și peste ei vor curge îngerii în ropot.