Un lup

AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
Doamne !
Ca un lup domesticit, de dinţii de fier ai maxilarului
Bătut peste dinţi cu ciocanul până s-a înroşit de furia focului,
Ce mă strâng, tăindu-mă până la os.
De femurul sufletului muşcând,
Oţelul furat, reîntors în capcană poleită.

M-aş rupe din capcană!!!
Fără os
Fără carne
Fără piele
Dar cu părul înfoiat!
Ca balaurul cu cap de lup umflat de vântul munţilor şi de urletul ridicat din ţărâna de aur!!!

Şi nu va mai creşte iarba pe unde au călcat ei.
Decât dacă vei călca Tu.
Peste ei.
Şi peste urmele lor.

Aur
Argint
Aramă
Călcâie de aer.

Scurte

Scurtă 1

Uite așa îmi bate teiu-n geam,
Clopoței de aur clătinați de-un duh subțire,
Vise dulci ca mierea, mângâie un neam,
De români sălbatici ce ies prea-ncet din amorțire.

Scurtă 2

Mi-e dor să-nfing în curte un cireș,
De să trosnească arome tari în dinți,
Și ție verde crud îți mulțumesc,
Tu niciodată nu mă minți.

Scurtă 3

M-am împrietenit cu-n miel
Ca să trec neobservat
Dar nici viaţa nu m-a mai lăsat
Că era şi ea pritenă cu El.

Scurtă 4

Foaie neagră sub arici
Totul merge uns şi brici
Foaie verde lan secară
Mai bine plecam din ţară.