vineri, 29 ianuarie 2016

Haiku creștin ortodox

Maria lutul de aur sân al spicului ceresc

fiul neștiutor

Cum poți să spui că n-ai știut
Că Cerul Este Albastru,
Că limbi de foc n-au coborât
Să te frămâte din țărână, Astru.

De ce viclean tu te prefaci,
Că n-ai știut nimica,
Măi omule tu crezi că-ntâmplător cresc roșii maci,
Și apa-i stropi și picură când vrea, Mămica.

Ori cât ai vrea pe suflet sub haine să-l ascunzi,
Și să te-n frupți din toate crezând că-s ale tale, zeu,
Cândva vei plânge clipele pierdute și vei vedea că te afunzi,
Smerit te vei întoarce pe drum la Bunul Dumnezeu.


miercuri, 20 ianuarie 2016

Timp

Ce bine că te scurgi,
Că curgi în jos,
Că curgi în sus,
Ce Bine e că curgi!

Ș-ar fi dorit să-nfingă cuțitul, în clipa lor, prețioasă și umplută de fondante,
Să o fixeze ca pe zâmbetul lui Jocker din Batman, în țâțe la amante,
Dar le-a alunecat, cu mâna, prin șiragul lichid solid gazos,    
Și s-au trezit cu carnea căzută de pe os.

Ce înfiorare!!!! În minele, de spectator!!!
Mi s-a înghețat uscat și vinul în ulcior!
Mă rog la Tine Doamne, să ne ierți!!!
Cu toții am visat ca-n valuri, să stăm ușori și neclintiți și drepți!!!

Oh timp suav și viu și dulce cum te duci!
Din răsărit în asfințit, n-ai timp, nici tu, pe mâna Lui, să te întinzi și să te culci,
Prieten scump ca sângele din rana ne închisă,
Mai stai grăbit cum ești, să împletesc din har, o scurtă strofă scrisă.

Te trag din mări!

Și-ncerc cu chingi să prind de tine un catarg,
Să merg alerg cu tine, de pe tărâmul trist, cât mai departe-n larg,
Dar mă repezi pierdut prin alte albe țări,
Cărări rămân, rămân în urma mea cărări.

Ajung oricum la verdele liman?
Nu-s sigur, n-am fost și nu sunt vrednic să-nvârt Pământul în Ocean,
Ca oarecând un prinț ales Fernando Magellan,
Eu tot dator rămân la Tine, cu fiecare an de an,
Să mă iubești nu cer, ar fi cerșeală-n van, de prostovan,
Chiar de nu merit, tăcut, m-ai oblojit smerit adăpostit în han,
Și te aștept să te întorci la mine, Să știi, N-am înmulțit tăiosul ban!





NIKITA

L-am întrebat pe Nikita dacă E înger ?
Mi-a răspuns Zâmbind!

marți, 19 ianuarie 2016

Eminescu

Eminescu
Maica Este Lacrimă Vie,
Adierea Bate Clopotul Codrului,
Femeia Flacără De Dor A Vieții Ce Nu Moare,
Cruce De Lemn Însângerat În Pieptul Poporului Român.


Eminescu,
Trup suflet minte,
Cărămidă arsă!
Răcită?
Rătăcită?
Răsucită?
Sau de răi zdrobită?
Și din sfărâmare,
Și din așchii surâzătoare,
Tot nisipul se va cerne,
Și lutul devenit alb,
Scuturat de negru,
Și transparent,
Și diamant,
Va luci sub curcubeul ce va tăia cerul în două
Ca o teacă despicată,
Sprijinită totuși pe pământ și pe apă, pe mal de lac și pe aur de tei
Înverzită și înflorită și pară de foc în Sus în Aer în 
Dincolo și pretutindeni,
De-a pururea tânăr.

ARIPI
EMINESCU
MIHAI.