Cum poți să spui că n-ai știut
Că Cerul Este Albastru,
Că limbi de foc n-au coborât
Să te frămâte din țărână, Astru.
De ce viclean tu te prefaci,
Că n-ai știut nimica,
Măi omule tu crezi că-ntâmplător cresc roșii maci,
Și apa-i stropi și picură când vrea, Mămica.
Ori cât ai vrea pe suflet sub haine să-l ascunzi,
Și să te-n frupți din toate crezând că-s ale tale, zeu,
Cândva vei plânge clipele pierdute și vei vedea că te afunzi,
Smerit te vei întoarce pe drum la Bunul Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu