Eminescu

Eminescu
Maica Este Lacrimă Vie,
Adierea Bate Clopotul Codrului,
Femeia Flacără De Dor A Vieții Ce Nu Moare,
Cruce De Lemn Însângerat În Pieptul Poporului Român.

Eminescu,
Trup suflet minte,
Cărămidă arsă!
Răcită?
Rătăcită?
Răsucită?
Sau de răi zdrobită?
Și din sfărâmare,
Și din așchii surâzătoare,
Tot nisipul se va cerne,
Și lutul devenit alb,
Scuturat de negru,
Și transparent,
Și diamant,
Va luci sub curcubeul ce va tăia cerul în două
Ca o teacă despicată,
Sprijinită totuși pe pământ și pe apă, pe mal de lac și pe aur de tei
Înverzită și înflorită și pară de foc în Sus în Aer în 
Dincolo și pretutindeni,
De-a pururea tânăr.

ARIPI
EMINESCU
MIHAI.