Titlul postării Titlul uitării Titlul chemării

Curgeau prin mine crengi vânoase
Şi nu plângeam de dorul tău
Metal sub degetele groase
Maşina zace-n colţ adoarme rău.

O ce mişcare graţioasă
Ca porcul noroios ce pute rău,
Ce te îmbie-n troaca săţioasă
Tot mă sufoc, durere-n pieptul tău.

E noaptea nopţilor,
e ziua,
regilor de lut,
pustiul morților
e glia,
crăpată și uscată, răul brut.        

Împing cu pelicanii însetați de aer și de apă,
Pământul pârjolit de pătrățele mici,
Poemul râde viu din ledurile albe, ca o țeapă,
Un șir de numere-mpletite-n har de zece arici.

Iubire găurită de tentații,
Emoții sugrumate păcătoase,
Le tot strivesc, se înmulțesc în spații,
Mă chinuiesc, mă caută prin oase.

Ce urlet se aude din vechime?
Ce revelație la vechii daci!!!
Acum sunt lupii tineri în hoarde, călare pe prostime,
Cu blăni de oi pe ei, strivind sub gheare reci, petale vii de maci.

Mă uit cu teamă-n jur la mine
Și nu știu ce să-ți cer, te rog din nou
Aruncă o scânteie de la Tine  
Ecou cutremurat de val, Ecou măreț, Ecou.