Rugă de seară și de dimineață si de prânz

Rugăciune, sculptată-n om cu daltă de tăciune.


Cuvintele galbene, din hârtia veche și umedă de rugăciune,
Se adâncesc cum ceara se retrage topită sub tăciune,
Tăioasă privirea însetată-n sus, de molcoma plutire!
O flacără suavă palpită, firavă, plutind a nemurire.