De neRăbdare

Mă uit în Sus la Cerul negru de supărare,
Păsări de fier patinează pe el clipind spre zare,
Un Blând parcă se vede venind ușor și lin pe galbena cărare,
Și nu mă mir, privesc adânc cu jind, cum Totul pâlpâie-n emoții de Răbdare.

Urșii

Doamne cu ursuleții te jucai,
Din lut curați îi adunai,
Pe lângă om îi așezai,
Așa pe noi molcom, atent și lin ne R(idic)ai.
Zâmbind Luceafăr dintre nori!
Plutind albastru către zări!
Oricând, tot timpul vecilor, de la copii, primești cântări!

Părintele Răbdării noastre

Sărut Mâna Nene Ilie Cleopa Cuvios Părinte!
Iubitul nostru, tu nu ne-ai bătut decât cu, Cuvinte!
Roagă Domnul de ne iartă!
Când umili vom sta la Poartă!

Și când Sfântul Ilie se va ridica din dreapta adormire,
Ne va scoate pe toți robii la Sfânta Trezire,
Cu rugăciunile tale ai Răbdat, ca regina albină în roi,
Prigoană, necazuri și rele și multe nevoi,
Mijlocind, suferind, murind și iubind pentru noi.