... De duminică cică vin, pardon se întorc, comuniştii la putere şi o să curgă lapte şi miere, porcii o să zboare printre rândunele, cireşele vor fi cât merele şi perele cât căpiţele de fân ale strămoşilor noştri, iar totul va mirosi frumos a trandafiri .
Până şi cerşetorii din intersecţie care n-au mai văzut apă de ani de zile vor mirosi a parfum, cu toate că nici mâncare nu se mai găseşte prin tomberoane, pentru că acuma tot românul este în criză, şi-şi drămuieşte bine bănucul să nu sufere familia şi neamul, şi linge conştincios tot din farfurie, iar pomana o lasă pentru alţii sau pentru mai târziu, că poate nu va mai fi cazul.
Milogii chiar de sunt în scaune cu rotile, de luni vor dansa fericiţi pe străzi şi vor arunca cu pumni de monezi în trecătorii veseli care la rândul lor făcând piruete şi jonglerii vor fredona încontinuu imnuri de slavă conducătorilor iubiţi de la putere ...
Până luni în schimb, trecătorii îşi vor respecta vechile obiceiuri, vor trece şi se vor uita în altă parte şi vor grăbi pasul, aruncând vorbe cu reproş cerşetorilor dacă aceştia vor insista, adică ori "Nu dau mamă, nu am, să dea ăia care au!" ori "Câţi bani strângeţi bă pe zi? Ţiganilor! Plecaţi d-aici nemernicilor!" ...
Ce să mai zic, că până şi băiatului cu curăţenia Bisericii şi a Lumânărarului de la noi din cartier i-au furat într-o zi sandwichurile primite de pomană. Foamea nu poate fi potolită doar cu televizor. Stomacul chiorăie chiar dacă hipnoza e mare!
Tot mai des Duminica, amărâţii pensionari ies pe stradă şi îşi întind pe jos pe un ziar din ăla gratis de la metrou, ce găsesc prin casă, nasturi, cuie strâmbe, un căţel de porţelan, două linguri, un prosop, două căni şi două lumânări pe care le ţineau ascunse pentru parastas ... asta în caz că nu au rămas cu pereţii goi şi ori stau lângă aragaz uitându-se în apa goală care fierbe, ori pichetează farmaciile, băncile şi casele de amanet şi pariuri, care lipite succesiv una de alta la parterul blocurilor dau speranţa că vine un om mai milos şi mai bogat decât ei şi le aruncă doi bănuţi. Dar slabe speranţe pentru că la bănci şi amanet intră nefericiţii să-şi plătească ratele şi facturile sau să le amâne, la farmacie intră bolnavii sau rudele lor cu pumnii strânşi să nu piardă reţeta sau bănuţii împrumutaţi, iar la pariuri îşi joacă banii de pâine muncitorii.
Am ieşit într-o zi pe hol şi am văzut că mi-au dispărut ghivecele de flori, probabil că au plecat spre vreun târg. Pa şi la revedere...
În altă zi mă grăbeam să plec într-o vizită şi agitat cu copii care s-au întors cu nevasta mea în casă, pentru că şi-au uitat nu ştiu ce, am lăsat pe treapta de beton de lângă uşă, la mine la trei, sticla de şampanie pe care vroiam să o duc cadou la finii la care mergeam în vizită, dar după un minut când am ieşit din nou din apartament ca să plec, ia sticla de une nu-i! Ori a făcut picioare, ori s-a împiedicat un vecin de ea şi i-a fost frică să nu o spargă aşa că a luat-o în grijă la el în frigider, doar nu era să o lase singură în frig pe treptele de beton...
Becul meu de pe hol se arde sistematic! O fi un scurt sau o persoană de bun simţ care face economie la consumul electric? Ca să nu-l înjurăm că fură becuri, montează câte un bec ars, în locul celui luat acasă, are grijă de noi.
Vorba unui vecin: Foamea ... Foamea ... Foamea ...
Bine că ne mai ducem pe la Biserică din când în când. Aprindem câte o lumânare, vărsăm o lacrimă şi mergem înainte. Ne dă Domnul, Maica Lui, Sfinţii şi Îngerii câte o colivă şi ceva de mâncare, pomeni din puţinul celor care n-au da dau.
Tot răul este spre bine, mergem înainte, cărucioarele cu saci imenşi de iută, dis de dimineaţă, iau cu asalt tomberoanele, trotuarele, aleile, parcările, în căutare minuţioasă de peturi şi cutii de aluminiu sau fiare vechi. După ce trec ei, munca celor de la curăţenie stradală, primărie, rebu, rosal, etc este mult uşurată.
Şi reciclăm, reciclăm, reciclăm.
Mă gândesc oare, pe politicienii noştri nu-i strânge nimeni ca pe peturi, să-i ducă la o reciclare, pentru că toţi indiferent de culoare sunt goi de conţinut, dopul l-au pierdut de foarte mult timp, au vărsat din ei ca morile stricate vrute şi nevrute, doar vorbe, că faptele bune nu se mai poartă din anii 40 ... Sunt atât de goi de conţinut, încât cred că nici măcar sufletul nu mai vrea să stea în ei şi mă mir că nu îi trage vidul, nu îi suge vidul din ei într-o gaură neagră! Pesemne că nici gaura neagră nu îi vrea.
Doamne Ajută.
