Aruncaţi-vă toate bolile în pătrăţica mea!
Hai! Mai cu spor!
Înainte să o fac cerc,
O să îmi fac o salbă de mărgele din ea,
Şi o să mă rostogolesc până la iad...
Acolo o să beau o cafea neagră ca întunericul
O să-l prind de un colţ, Da! pe el, pe întuneric,
Şi o să dau pagina cu el, până devine albă,
Iar acum albită fiind, o să scriu pe ea,
Cuvinte de Lumină!
Să-i strălucească în faţa spatelui
Până i se topeşte fierea,
Atunci cancerul,
Mărgica aia mică de plastic,
O să i-o înfing în fierea topită
Ca să devină piatra lui de suferinţă şi de mângâiere.
Aliluia!
