Atunci eram un far ce lumina în
noapte
Şi roiuri de corăbii atrăgeam la mal,
Lumină falsă ne-ntregită-n fapte
Dar dulce ca şi cântul în fanar.
Rănite se împleticeau atrase,
Şi Neîmpliniteee, ori Calde, ori Duioase,
Mânieeee! le scorneam în oase,
Cu aventuri ne-scrise-n carte şi soioase.
Acum îmi pare mai mult rău, şi bine,
De aventurile sumare şi tactile,
De gândurile amare somnoroase,
De frigul aspru ce-l lăsam în case.
Acum doar licăresc subţire,
Un pescăruş mă vizitează tot mai rar,
Acum am cerul colorat în tonuri fine,
Sunt singur şi sufletul aleargă tot hoinar.
Acum nimic nu mă mai ţine,
Legat de soartă şi de timpul rar,
Acum eu plec când se cuvine,
Şi mă întorc curând la tine
De mă primeşti,
nu pot primi mai mare...
Dar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu