Scara

Îmi văd mâinile,
mâinile încleştate strâns pe scara de lemn
Lemnul scării trosneşte
Trosneşte ca în soba de carne pucioasă
ca în soba de brânză albă
ca în soba de peşte crud apăsat pe pâinea caldă
ca în soba de grâu galben de aur
străpuns de razele Soarelui din Lumină

Mâinile Tale
Renasc pe lemnul viu
mă apucă şi mă împing şi mă trag spre mâinile mele roşii şi galbene şi albastre
Mâinile tale albe
îmbată apa din mâinile mele albe
Un vin dulce şi aspru
Parfum de viţă de vie
neruptă din buciumul zilelor nesfârşite şi neâncepute

Mi-e frică că
Că aş putea să visez
Şi scara să ardă de tot
Sub umbra mea întunecată
Mâinile mele nu se desprind
Sunt ude de valurile pe care le merit?
Sau de roua gândurilor Tale!
Nu sunt Tu
pentru că
sunt eu
din egoism
Ego
al
Tău.