PROZĂ SCURTĂ DE
BLOC (FICȚIUNE)
Cum am fost
declarat magician.
(Sau Blonda, Puiul
și Sticla)
A fost o vreme ca nici o altă vreme, prin anii ‘90 și
ceva, când stăteam într-o garsonieră mică dar voinică în Tei, voinică în sensul
că nu era chiar mică, fiind într-un bloc cămin de facultate, iar costurile de
chirie și întreținere nu contau, ceea ce mă bucura și mă împingea la tot felul
de haiducii, voinicii studențești, știți voi chefuri, șprițuri, convorbiri
filozofice la buza unei halbe cu rom, pardon bere și rom… dar asta este doar o
scurtă introducere ca să știți locul și timpul măruntei povești ce urmează.
Bine-nțeles copil fiind am avut trusa de magician de cartier socialist,
pe care habar nu aveam cum să o folosesc. Eu credeam că bagheta aia magică chiar
putea să facă ceva transformări și că în cutie mai erau și alte instrumente ce ar
fi putut să îmi crească puterile reale, de exemplu zburatul prin copaci,
salturile peste blocuri, transformatul cu inelul lui Rumburak, multiplicarea gumelor
de mestecat Tip-Tip, înmulțirea cuvintelor în fața unei fetițe roșioară în
obraji și altele. Dezamăgire totală am avut, când am înțeles că trebuia să fac
niște trucuri, să exersez șmecherii ca la furatul din buzunarele lui tata și să
mint ceilalți copii, care ar fi asistat la magiile mele în ghilimele, la vreo
onomastică sau petrecere între familii prietene. La televizor îl văzusem pe domnul
David Copperfield și pe mine mă chema tot David, așa că ceva antecedente posibil
că aveam și trebuia să le dezvolt.
Acum trec la subiect, ca să nu mă înjurați, pentru că scurt la mine
devine tot timpul lung. Mie la orice îmi place mai lung, dar nu îți sunt îndeplinite
dorințele, decât atunci când binele devine coloană a faptelor pe care vrei să
le faci. În fine, în garsoniera mea aveam lângă mine, cu mine, o prietenă
frumoasă și blondă, blondă blondă și cu ochi albaștri ca Cerul atunci când Soarele
te bate perpendicular în cap. Și într-adevăr au fost momente când ochii ei
albaștrii ceață, mă cam puneau pe gânduri. Multe nu făcea. Mai mult stătea și
tăia frunze la câini, cum se spune, dar era interesant cum ocupa spațiul în
nopțile lungi de remi și poker. Era prezentă cu tot ce îndruga vrute și nevrute
și puteai să te bazezi pe ea că te servește cu un păhărel, stinge o țigară, spală
un măr… și chiar aici trebuie să ajungem la mâncare. Dar să nu uit, avea calități
deosebite la trimis un semn discret care să te facă să schimbi soarta jocului
pe masă, deci făcea treabă nu glumă.
Și pentru că magician eram sau devenisem în fața ei, așa mă declarase la
toată lumea, după o seară când în doi, eu lucram la un proiect, iar ea în bucătărie
a vrut să gătescă pentru prima oară în viața ei, așa ceva simplu, ca la început
de inițiere în arta gastronomică, am să vă spun acum cum de m-am procopsit cu
această mare titulatură.
M-a întrebat dacă pot să îi spun o rețetă pentru un pui frumușel de
grădină pe care îl primise de la părinții din localitatea de baștină.
I-m zis că o rețetă simplă dar magică, este puiul pe o sticlă de
jumătate plină, nu de altceva dar mă gândeam că sare aveam, condimente zăceau
peste tot, puiul exista decongelat, iar sticle de bere de jumătate goale, în
afară de cele care se învârteau pe lângă canapeaua noastră, aveam două navete tolănite
prin holul rece.
Zis și făcut.
S-a pus pe treabă.
Eu lucram la proiect ea în bucătărie la cuptor.
Îi explicasem că puiul se curăță, se spală, apoi i se înfinge o sticlă
de jumătate plină, în zona găurită, ca atunci când Domnitorul Vlad Țepeș pregătea
boierii hoțomani pentru viața de dincolo, apoi se asezonează cu condimente, apoi
se bagă la pârlitoare în cuptor, în picioare pe tava de jos. Și gata. Apoi se
așteaptă magia.
Și gata a fost. A venit după vreo oră stupefiată. Nu îi venea să creadă. -Magicianule ești tare!!!! Cum ai făcut? Unde a dispărut sticla...
Puiul era bine făcut, dar sticla de
jumătate dispăruse. Într-adevăr și eu am rămas mască cum se zice. Oare unde era sticla?
În aer se simțea un miros ciudat de zăhar ars, pui copt și altceva.
Sticla dispăruse.
În tavă un fel de sos negru.
Ea blondă aurie, puiul roșiatic, sosul negru, sticla dispăruse prin magie.
Am mirosit, am gustat și am înțeles.
Avusesem în casă o singură sticlă de jumătate plină.
"Sticla" de cola.
