luni, 24 septembrie 2012

Coada de oameni

Sunt sigur!
La intrarea în Rai nu există coadă la poartă!
Se vor deschide tot atâtea porţi câţi oameni buni vor dori să intre!
Nu va aştepta nimeni la coadă, nu va fi coadă, nu va fi îmbulzeală, pentru că şi spaţiul din faţa Porţii Raiului va fi smerit!

Aici pe Pământ noi stăm la coadă.
Stăm la cozile foamei.
Foamea este un monstru o caracatiţă cu mai multe tipuri de cozi. Le poţi tăia dar în timp cresc la loc, mai subtile, mai perfide, mai rele.
Înainte de '89 stăteam la coadă la ouă, la tacâmuri de pui şi la salam, la portocale lămâi şi banane, la zahăr şi bomboane, la librărie, ... şi cam atât. Nu ne trebuia mare varietate.  Stăteam şi ... ne obişnuisem. Veneam cu noaptea în cap cu scăunele, pulovere şi umbrele!
Scânceam de frig şi oboseală. 
Ne înghesuiam unii în alţii ca nişte pinguini. Noi băieţii, ne bucuram nespus, dacă erau şi fete prinse la mijloc. Mâncarea, avea alt gust pe vremuri! 
Legume, luam din piaţă de la ţărani, ... plesneau roşiile de sănătate. 
Toate erau medicamente naturale, nu ca acum otrăvuri, nici nu aveam nevoie de farmacie ... şi aşa era una singură în oraş. 
Apropo să vă spun un secret, cu toate că secretele trebuie să le păstrezi, dar eu nu vreau să-mi fie bine numai mie, chiar dacă tot timpul am de pierdut. Zicea bunica Dumnezeu să o odihnească cu Drepţii la Dreapta Lui, "Secretul tău, să nu-l spui la nimeni!" şi eu Am ascultat-o!!! şi îmi spun secretele la toată lumea pentru că nu-mi plac secretele. :) Târziu am aflat la ce secrete se referea bunica, ... sau nu am înţeles? în fine... Am descoperit ceva întâmplător. 
Nu mi-am pus la timp la murat gogonelele şi s-au transformat în roşii. 
Mergeţi la kaufland şi luaţi gogonele româneşti. 
Puneţi-le la Soare să se coacă. 
O să vă aduceţi sigur aminte de roşiile copilăriei!!! :))) mmmmmmmmmmmm
Să revenim.

Anul lui Iisus Hristos 2012.
Cozile apar din nou.
Cozile foamei s-au reînnoit.
Acum stăm la second hand,  ... Că bagă marfă mamăăăă! din Germania mamăăăăă! 
Ce dacă pe etichetă scrie China sau Turcia? 
Şi hai repede că la 8 deschide şi la mărfuri confiscate! 
În rest la ce să stai?... bancă lângă farmacie, apoi amanet, apoi iar farmacie, apoi pariuri, apoi jocuri electronice, apoi iar farmacie, apoi bancă, apoi iar farmacie, apoi iar ban... stai un pic ceva nou un notar!, apoi iar farmacie... ce lume bolnavă trăieşte într-o Românie bolnavă!!! 
Aaaa, uite mai încolo pompe funebre! Alea care au în geam statuetele alea, ... pe Stan şi Bran cărând un sicriu. Fain nu???
Ştiu că acolo ajungem după second handuri, bănci şi farmacii, toţi ajungem acolo, acolo se termină cozile!!!
...
Doamne Fereşte de mai rău!?!?

vineri, 21 septembrie 2012

Bătrâna

Poarta severă înaltă stă nemişcată.
Metalul negru fioros se împleteşte ca un şarpe, trasează linii şi curbe perfecte pe plasticul tulbure prin care nu poţi privi în curtea interioară.
Un miros dulceag de pişat amestecat cu chimicale atrage muştele care mă gâdilă tot timpul pe piele, oricât aş flutura scurt din mâini.
Se aude un sunet de lanţuri grele de temniţă.
Poarta se scutură încet de parcă o pală de vânt o împinge.
O creangă noduroasă zgârie şi scormoneşte policarbonatul alb fluid al plasticului tulbure ce stă ataşat pe interiorul porţii înfricoşătoare ce ţine sub umeri gardul sumbru, ca un general cu mâinile întinse protector peste soldaţi.
Prin apa tulbure a policarbonatului creanga care caută de-a lungul lanţului este o mână bătrână, osoasă tremurătoare. Unghiile scârţâie pe plastic şi se opresc brusc. Palma apucă firav de lacătul mic şi trage!
Poate cine ştie? Astăzi oare se va desface?!
Un trup subţire tremurător, se zăreşte în continuarea mâinii lungi ca şi cum cineva dintr-o apă îngheţată cu ultima suflare încearcă să zgârie, să scormonească, să rupă, să spargă gheaţa. Dar... , oxigenul nu mai este, aerul lipseşte şi o oboseală mortală se aşterne.
Tresar.
O nouă mână apărută prin ceaţa policarbonatului încearcă uşa.
Drucărul se lasă încet, timid, după care revine în vechea poziţie orizontală .
Nu se aude nici un sunet, nu se aude nici un oftat, oftaturile au secat!
Nici astăzi nu au uitat să încuie uşa!
Nici astăzi nu putem evada!
Aşteptăm moartea!
Aşteptăm moartea aici la "Azilul de Bătrâni"!!!
Lacrimi, speranţe şi îndoieli nu mai sunt.

joi, 13 septembrie 2012

Foame şi sete

Mi-e foame dar nu pot să mănânc
Am buzele cusute.
Mi-e sete.
Nu pot să beau,
Buzele uscate absorb apa ori câtă aş turna pe ele.

Mă doare,
Mă doare în niciunde, apoi mor.
Apoi renasc pe umărul unei buburuze cu aripa frântă de către un puşti mic cu coşuri pe fruntea întinsă sub piele.

Te iubesc pe îndelete
Te macin între două pietre
Şi te suflu în cele patru zări
Apoi mă chinui, mă chinui, mă strâmb de durere îngenunchiat
Că nu pot să te adun cu aspiratorul la loc.

Sub Cruce.
Sub Crucea noastră.
Sub Crucea roşie şi galbenă şi albastră.



miercuri, 12 septembrie 2012

Prăpastie

O prăpastie se cască,
Între mine şi o iască,
Între mine şi o flească,
Ce teatru ieftin!
E criza celor răi,
E criza bogătaşilor la care averea creşte cu cât săracii se înmulţesc şi mor de foame.
Urlet de durere şi neputinţă.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

Se nasc lupi zilnic!!!
Da!!!
Dar...
Nu îţi spun eu nu e nici un dar
Se nasc lupi zilnic!

Şi îi pasc oile.

Lacrimi de copil

Lacrimi crestează adânc sufletul moale ca o brânză
Copii plâng de durere neînţeleasă,

Suntem criminali orbi de nepăsare!
Of Doamne
Ajută-ne!!!

marți, 11 septembrie 2012

Rate

Rate pe care nu le pot plăti.
Stres pe care nu îl pot opri.
Foame pe care nu mi-o pot stăvili.
Sete pe care nu o pot minţi.                                   

Un Om Sărman

Sper să rămân om!
Sper să sper până la final!
Sper să rabd!
Sper să cred!
Sper să iubesc!
Sper să trăiesc!
Spe să te văd şi să nu te uit! Doamne!