Rugăciune din tăciune

Mânca-voi iubire iubirea ta
De țâță și de vreme rea
Între ciocan și secerând o stea
Murind murirea de murirea mea,

De fiere, și de treci terciul printr-o sită
Sau printr-o daltă găurită
Un fulger de lumină, lumină despletită,
Sorți va sorti pe soarta împletită
De mult murita viața mult murită
În hămesita groapă cătrănită.

Pansează-mă cu carnea ta,
Doar tu mă rabzi, răbdare din răbdarea mea,
Eu amândoi cu tu, mă voi ruga la Ea
Să nu mă lase ca negură sub stinsa stea.