Timp

Ce bine că te scurgi,
Că curgi în jos,
Că curgi în sus,
Ce Bine e că curgi!

Ș-ar fi dorit să-nfingă cuțitul, în clipa lor, prețioasă și umplută de fondante,
Să o fixeze ca pe zâmbetul lui Jocker din Batman, în țâțe la amante,
Dar le-a alunecat, cu mâna, prin șiragul lichid solid gazos,    
Și s-au trezit cu carnea căzută de pe os.

Ce înfiorare!!!! În minele, de spectator!!!
Mi s-a înghețat uscat și vinul în ulcior!
Mă rog la Tine Doamne, să ne ierți!!!
Cu toții am visat ca-n valuri, să stăm ușori și neclintiți și drepți!!!

Oh timp suav și viu și dulce cum te duci!
Din răsărit în asfințit, n-ai timp, nici tu, pe mâna Lui, să te întinzi și să te culci,
Prieten scump ca sângele din rana ne închisă,
Mai stai grăbit cum ești, să împletesc din har, o scurtă strofă scrisă.

Te trag din mări!

Și-ncerc cu chingi să prind de tine un catarg,
Să merg alerg cu tine, de pe tărâmul trist, cât mai departe-n larg,
Dar mă repezi pierdut prin alte albe țări,
Cărări rămân, rămân în urma mea cărări.

Ajung oricum la verdele liman?
Nu-s sigur, n-am fost și nu sunt vrednic să-nvârt Pământul în Ocean,
Ca oarecând un prinț ales Fernando Magellan,
Eu tot dator rămân la Tine, cu fiecare an de an,
Să mă iubești nu cer, ar fi cerșeală-n van, de prostovan,
Chiar de nu merit, tăcut, m-ai oblojit smerit adăpostit în han,
Și te aștept să te întorci la mine, Să știi, N-am înmulțit tăiosul ban!