Un lup

AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
Doamne !
Ca un lup domesticit, de dinţii de fier ai maxilarului
Bătut peste dinţi cu ciocanul până s-a înroşit de furia focului,
Ce mă strâng, tăindu-mă până la os.
De femurul sufletului muşcând,
Oţelul furat, reîntors în capcană poleită.

M-aş rupe din capcană!!!
Fără os
Fără carne
Fără piele
Dar cu părul înfoiat!
Ca balaurul cu cap de lup umflat de vântul munţilor şi de urletul ridicat din ţărâna de aur!!!

Şi nu va mai creşte iarba pe unde au călcat ei.
Decât dacă vei călca Tu.
Peste ei.
Şi peste urmele lor.

Aur
Argint
Aramă
Călcâie de aer.