M-aş face un fir de păr din coada unui cal. Chiar de n-ar mai sufla calul, obosit de fuga nebună cu pieptul lipit de stâncă, tot ar cânta pe mine copii cu arcuşul tremurat de râsetele cristaline ca stropii reci ce sar în razele ascuţite şi înfocate ale Soarelui smulse din muşchiul verde scuturat de tunetul cascadei ce ţine isonul trilurilor prinţeselor din frunze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu