marți, 23 iulie 2013

LaCrimApa

LaCrimApa Vieţii
Susură în Culmea Tinereţii
Lacrimi mă sforţez să plâng
De necredinţă mă ascund în crâng.
În crângul de păcate cioturoase
Mă înfior de gânduri puturoase

Un pic de apă stingă focul rău,
Un foc mai bun aprinzi de dragul meu.

Mi-e sete şi însetez mereu
La gândul tău
Că nu mă leg de tine din suflet de evreu
De dragul tău, lumină ce străbate până-n hău.

Mai bine izvorăsc din piatră
Limpede şi clar
Măcar o dată-n viaţă
Să pun o stâncă în hotar.

Să mă pască cerbii
În vârtejul iernii
Când Domnul Apare
Ca o Adiere
Ca o Alinare

joi, 20 iunie 2013

Justin Pârvu

Fraţilor să ne rugăm pentru călugări şi preoţi buni în neamul nostru!!!

Fraţilor să ne rugăm ca Dumnezeu să se descopere tuturor neamurilor cu Evanghelia Dreptăţii şi Dreapta Credinţă Ortodoxă!

Fraţilor să nu uităm că astăzi a fost îngropat un mare om la suflet Părintele Justin Pârvu. Dumnezeu să-l odihnească la Dreapta Lui cu Drepţii, Sfinţii şi Îngerii. Maica Fecioară Maria Mărita Stăpână şi Împărăteasă să mijlocească cu Rugăciunile Ei de Lumină şi Foc!!! Părinte ocroteşte-ne cu rugăciunile tale şi ajută-ne să creştem în sănătate copii buni în Dreapta Credinţă Ortodoxă! Doamne Ajută

miercuri, 5 iunie 2013

FĂRĂ TITLU, DOAR SPRE VINDECARE!

Scriu ex-voto, ca urmare m-am trezit să scriu.
Acţiune circulară. Intru să scriu pe blogul meu despre boală, despre suferinţă, despre durere, despre ereditar, despre placebo şi despre vindecare... dar pe prima pagină a blogului meu văd o reclamă la un site al unor artişti plastici ce lucrează reproduceri ale unor mari opere de artă. Intru de curiozitate fiind pasionat de artă şi îmi aleg Frida Kahlo gândind că vreun drăcuşor vrea să mă perturbe de la cele pe care vreau să le aştern pe hârtia electronică. Se pare că totuşi un îngeraş îmi scoate din tablourile doamnei Frida, tablouri ce sunt ca o carne vie măcelărită, un tablou pe care nu am cum să nu-l leg cu ideile pe care aveam de gând să le aştern şi iată că acum vă scriu pe blog începând cu acest cerc de idei şi întâmplări aparent fără legătură dar care îmi confirmă că nimic nu este lăsat de Dumnezeu la voia întâmplării. Laudă Domnului.

Aş pune tabloul aici dar vă este oricui la îndemână să-l vedeţi pe internet. Este sugestiv dar fiind de influenţă catolică aş prefera să mă rezum la cele pe care vreau să le scriu şi la a întrepătrunde printre vorbe mai bine o Icoană Ortodoxă Făcătoare de Minuni.


Aşadar să scriu cele pe care mi le-am propus cu Voia Lui Dumnezeu şi cu îngăduinţa dumneavoatră. Îmi cer iertare şi sper să nu-i fie cuiva spre sminteală ci numai de folos.

Să plecăm de la boală.
Boala, se instaurează aşa cum o ştim de la Cuvioşii Părinţi ca rod al păcatului, ca un Înger Vestitor ce ne atrage atenţia asupra greşelilor pe care le facem.
Cercetările vis-a-vis de bolile ereditare, moştenite de la părinţi sunt părerea mea de suprafaţă sau sunt concluzii medicale. Eu cred, că de fapt bolile moştenite, sunt de fapt păcatele nespovedite ale înaintaşilor noştrii şi astfel devenite continuu transmisibile celorlalte generaţii ce urmează, acele păcate care nu au fost iertate şi nu au fost şterse din Cartea Vieţii, prin mărturisire şi apoi prin Sfânta Euharistie. Noi, preluăm aceste păcate, continuând şi moştenind de fapt aceleaşi metehne ale părinţilor noştrii, obiceiuri, superstiţii sau percepţii strâmbe asupra realităţii, adevărului, binelui şi răului, iar toate aceste merg mână în mână cu aceleaşi soiuri de boli. 
Bine-nţeles există subtilitatea de a observa că atât cât suntem în viaţă,  cu toţii, bunicii, părinţii, copii, nepoţii trebuie să căutăm şi să găsim acea punte care să ne unească cu Domnul nostru Iisus Hristos şi lăsându-ne în Voia Lui, să primim cu mulţumire tot ceea ce El ne dă în Iconomia Cerească pe care noi suntem prea firavi să o pătrundem şi să o judecăm.

Nu ar trebui să ne fie frică de suferinţă şi de durere, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a suferit cele mai mari chinuri pentru noi şi a acceptat moartea pentru iertarea păcatelor noastre grele ce vin de la părinţii noştri Adam şi Eva.
Sfinţii spun şi mărturisesc: "Vreau să mor ca să fiu cu Iisus Hristos!". Vă daţi seama ce credinţă, ce iubire şi ce tărie susţinută cu Har de Sus este mărturisită în aceste Cuvinte Sfinte!!! 
Iar Iisus Hristos a Învins moartea şi ne-a luat alături de El, ne-a ridicat din păcatul primar pe noi toţi! 

Placebo ca şi vindecare proprie a unei boli este tot ceea ce, limitaţi fiind, doctorii şi savanţii preocupaţi de a traduce totul în ecuaţii matematice şi fizice şi în reacţii chimice, transformă şi interpretează firescul, naturalul, Dumnezeiescul Adevăr al Creaţiei Omului de către Dumnezeu, Om ca fiu al Lui Dumnezeu, punând pe seama puterilor miraculoase ascunse ale omului mic dumnezeu fără de Dumnezeu, vindecarea, puteri pe care se presupune că omul şi le-a atrofiat în timp de la începuturile omenirii până astăzi, de-a lungul unei evoluţii darwiniste şi negând Puterea Lui Dumnezeu şi chiar negând Existenţa Lui Dumnezeu. 

Omul, nimic nu are, de nu i se Dă de la Dumnezeu!
Omul, nimic nu poate face, fără Voia Domnului şi fără Îngăduinţa Lui.
Omul, nu are voie să intervină radical prin curmarea de vieţi omeneşti sau prin maltratarea propriului trup pentru a beneficia de un viitor sigur. Atât cât sufletul nu este în Lumina Domnului, el cade în întuneric. 
Omul trebuie să aibe grijă să nu smintească pe nici un aproape al lui şi nici să se smintească pe sine însuşi!
Omul are primit darul liberului albitru de la Dumnezeu, dar totodată a primit şi ştiinţa de a deosebi binele de rău şi de a se îngriji de ceea ce a primit de la Dumnezeu şi de toată Zidirea Domnului Dumnezeu ca Tată Absolut a TOATE CE SUNT!
Deci vindecarea bolilor ereditare este posibilă doar cu ajutor de Sus, cu rugăciune, cu pocăinţă, cu smerenie, cu părere de rău, cu lacrimi şi cu facere de bine aproapelui. Vindecarea vine împreună cu Spovedania Curată şi cu Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, Fie Lăudat acum şi pururea şi în Vecii Vecilor Amin şi cu mijlocirea Maicii Domnului Iisus Hristos Pururea şi Preacurata Fecioară Maria Mărita Stăpâna şi Împărăteasa noastră, cu mijlocirea şi ajutorul Tuturor Sfinţilor şi Îngerilor Doctori Fără de Arginţi.

Să ne învrednicească Dumnezeu Sfânta Treime cea de O Fiinţă şi Nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pe noi toţi de pretutindeni spre VINDECARE SUFLETEASCĂ ŞI TRUPEASCĂ.
Sănătate şi tot ce-i bun.
HRISTOS A ÎNVIAT!!!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            


duminică, 21 aprilie 2013

Credinţa primară, unire cu Dumnezeu, omul devenit Adam

Cu cât credinţa este mai mare cu atât ne apropiem de Dumnezeu şi devenim din nou Adam cel de dinainte de păcat. Postul ne apropie de această stare. Postul este lupta noastră împotriva păcatului. Postul de hrană, postul de cuvinte rele, postul de împreunare trupească te ridică din Adam cel căzut către Vechiul Adam cel de dinainte de păcat sau către Noul Adam Omul cel nou, Omul ridicat de către Dumnezeu din păcat, prin Iubirea Lui Mare, în care a dat spre moarte pe Fiul Său.
Adam este un Frate mai mic al Fiului Domnului Dumnezeu Adevărat Iisus Hristos. Noi ca moştenitori ai lui Adam ca urmaşi ai lui suntem copii Lui Dumnezeu ridicaţi din păcat de Iisus Hristos.
Revelaţia, dacă te îndreptăţeşti să o primeşti de la Dumnezeu, poate, să îţi descopere şi să te înveţe orice. 

vineri, 7 decembrie 2012

de post politic


... De duminică cică vin, pardon se întorc, comuniştii la putere şi o să curgă lapte şi miere, porcii o să zboare printre rândunele, cireşele vor fi cât merele şi perele cât căpiţele de fân ale strămoşilor noştri, iar totul va mirosi frumos a trandafiri .
Până şi cerşetorii din intersecţie care n-au mai văzut apă de ani de zile vor mirosi a parfum, cu toate că nici mâncare nu se mai găseşte prin tomberoane, pentru că acuma tot românul este în criză, şi-şi drămuieşte bine bănucul să nu sufere familia şi neamul, şi linge conştincios tot din farfurie, iar pomana o lasă pentru alţii sau pentru mai târziu, că poate nu va mai fi cazul. 
Milogii chiar de sunt în scaune cu rotile, de luni vor dansa fericiţi pe străzi şi vor arunca cu pumni de monezi în trecătorii veseli care la rândul lor făcând piruete şi jonglerii vor fredona încontinuu imnuri de slavă conducătorilor iubiţi de la putere ... 
Până luni în schimb, trecătorii îşi vor respecta vechile obiceiuri, vor trece şi se vor uita în altă parte şi vor grăbi pasul, aruncând vorbe cu reproş cerşetorilor dacă aceştia vor insista, adică ori "Nu dau mamă, nu am, să dea ăia care au!" ori "Câţi bani strângeţi bă pe zi? Ţiganilor! Plecaţi d-aici nemernicilor!" ... 
Ce să mai zic, că până şi băiatului cu curăţenia Bisericii şi a Lumânărarului de la noi din cartier i-au furat într-o zi sandwichurile primite de pomană. Foamea nu poate fi potolită doar cu televizor. Stomacul chiorăie chiar dacă hipnoza e mare! 
Tot mai des Duminica, amărâţii pensionari ies pe stradă şi îşi întind pe jos pe un ziar din ăla gratis de la metrou, ce găsesc prin casă, nasturi, cuie strâmbe, un căţel de porţelan, două linguri, un prosop, două căni şi două lumânări pe care le ţineau ascunse pentru parastas ... asta în caz că nu au rămas cu pereţii goi şi ori stau lângă aragaz uitându-se în apa goală care fierbe, ori pichetează farmaciile, băncile şi casele de amanet şi pariuri, care lipite succesiv una de alta la parterul blocurilor dau speranţa că vine un om mai milos şi mai bogat decât ei şi le aruncă doi bănuţi. Dar slabe speranţe pentru că la bănci şi amanet intră nefericiţii să-şi plătească ratele şi facturile sau să le amâne, la farmacie intră bolnavii sau rudele lor cu pumnii strânşi să nu piardă reţeta sau bănuţii împrumutaţi, iar la pariuri îşi joacă banii de pâine muncitorii.
Am ieşit într-o zi pe hol şi am văzut că mi-au dispărut ghivecele de flori, probabil că au plecat spre vreun târg. Pa şi la revedere...

În altă zi mă grăbeam să plec într-o vizită şi agitat cu copii care s-au întors cu nevasta mea în casă, pentru că şi-au uitat nu ştiu ce, am lăsat pe treapta de beton de lângă uşă, la mine la trei, sticla de şampanie pe care vroiam să o duc cadou la finii la care mergeam în vizită, dar după un minut când am ieşit din nou din apartament ca să plec, ia sticla de une nu-i! Ori a făcut picioare, ori s-a împiedicat un vecin de ea şi i-a fost frică să nu o spargă aşa că a luat-o în grijă la el în frigider, doar nu era să o lase singură în frig pe treptele de beton...
Becul meu de pe hol se arde sistematic! O fi un scurt sau o persoană de bun simţ care face economie la consumul electric? Ca să nu-l înjurăm că fură becuri, montează câte un bec ars, în locul celui luat acasă, are grijă de noi. 

Vorba unui vecin: Foamea ... Foamea ... Foamea ...

Bine că ne mai ducem pe la Biserică din când în când. Aprindem câte o lumânare, vărsăm o lacrimă şi mergem înainte. Ne dă Domnul, Maica Lui, Sfinţii şi Îngerii câte o colivă şi ceva de mâncare, pomeni din puţinul celor care n-au da dau.



Tot răul este spre bine, mergem înainte, cărucioarele cu saci imenşi de iută, dis de dimineaţă, iau cu asalt tomberoanele, trotuarele, aleile, parcările, în căutare minuţioasă de peturi şi cutii de aluminiu sau fiare vechi. După ce trec ei, munca celor de la curăţenie stradală, primărie, rebu, rosal, etc este mult uşurată. 
Şi reciclăm, reciclăm, reciclăm.
Mă gândesc oare, pe politicienii noştri nu-i strânge nimeni ca pe peturi, să-i ducă la o reciclare, pentru că toţi indiferent de culoare sunt goi de conţinut, dopul l-au pierdut de foarte mult timp, au vărsat din ei ca morile stricate vrute şi nevrute, doar vorbe, că faptele bune nu se mai poartă din anii 40 ... Sunt atât de goi de conţinut, încât cred că nici măcar sufletul nu mai vrea să stea în ei şi mă mir că nu îi trage vidul, nu îi suge vidul din ei într-o gaură neagră! Pesemne că nici gaura neagră nu îi vrea.

Doamne Ajută. 

joi, 29 noiembrie 2012

Mamă Copil Tată

Mamă Copil Tată.
Aşa se ţin de mână.
...
Senină Dreaptă Împietrită Mama se uită atentă la faţa mică ce parcă doarme a copilului ce stă neclintit în sicriu.
Mamele creştine nu plâng.
În Biserică privind l-am văzut alb ca şi Lumina.
Mai apoi stătea în fund pe masă suprapus prin corpul lui mic întins. Stătea vesel bălăngănindu-şi piciorul fără vârstă şi jucându-se cu mâinile, privind distrat la lumea în negru ce stă cutremurată de acest miracol al morţii la un an şi un pic, în jurul lui, la slujba de pe-trecere către cei adormiţi la Dreapta Domnului.

Este o minune că Dumnezeu a orânduit aşa!

Noi cerem minuni la tot pasul şi nu le vedem pe cele care se întâmplă!

Dumitru David va urca în mica ceată ce stă în spatele Maicii Domnului, în micul cor de copii care o împrejmuiec în Marea Rugăciune Înlăcrimată Nestinsă din Faţa Tronului Împărătesc, pe care stă Dreptul şi Bunul Împărat Iisus Hristos Cuvântul, Calea, Adevărul şi Viaţa, Lumina Nestinsă şi Neumbrită.
Iubirea Mântuirea şi Mila se revarsă din Sfânta Treime asupra neamului omenesc cel plin de păcate.
Taţii creştini plâng.
Tatăl mărturiseşte:
-Ne-a dat Crucea asta pentru că El Ştie că putem să o ducem!
Acum familia întreagă are doi Sfinţi mici rugători în Ceruri, pentru că şi Bunicul a pierdut un băiat la un an şi şapte luni.
Copii adorm cu dorul revederii. Sunt copii creştini ce adorm înainte de vreme, spunem noi cei păcătoşi, numai că vremea Dumnezeu o ştie, noi nu o ştim.

Doamne Ajută, Iartă şi Păzeşte.