Mâine, cam pe la prânz pe seară,
Ne luăm tabletele la subțioară,
Mingiuțe roșii de ping-pong închise în punguțe,
Eu și copiii mei rotunzi de multe sărmăluțe.
În pantaloni dungați fără bretele,
Dar stăpâniți de bloguri împletite, druguri grele,
Uităm de internet, de siteuri și youtube,
Jucăm pe masa verde, nepăsători la negrul cube.
Ce zic și eu să-ncepem chiar de mâine?
Mâine-i departe și pentru un negru, câine.
Haideți să-ncepem chiar de azi!
Măsuța e așternută cuminte între brazi.
Paletele improvizate din tablete,
Ca ascuțitele lucioasele macete,
Pocnesc, lucind rapid prin aer,
Ca și afacerile din vechiul caer.
Și mingea zboară în râset de zglobii,
Iar tu ascunsă-n casă tot nu vii,
Să râdem ca bețivii în apus de soare,
De amintiri, de tinerețea plină de sudoare.
Mă simt nebun de multă letargie,
Mărunt cârpaci de viață fără de simbrie,
Mă rog copiii mei să tragă cu nesaț
Din libertarea munților, nu din cotețul plin de găinaț.
Să zburde cu inima cu mintea cu sufletul aprins,
Până când umerii și părul aspru va fi nins,
Pe drumul drept tăiat în vifor și ascuns,
De nepătruns pentru vicleni de nepătruns.
