O cămară de lut, cu fisuri fine, pereții cu aspect de nucă, oarecum lucioși și vechi, dar culoarea și mirosul perfect te fericeau... Oare visam? Doamna suplă era în colțul mai întunecat. Nu era nici o fereastră, nu era nici o sursă artificială de lumină și totuși Aerul Lumina și Crea o atmosferă Liniștită Și Tăcută de Bibliotecă sau Iatac plin de Iubire.
Am spart liniștea și vocea mea curgea melodios când am întrebat-o cine e. Nu mi-a răspuns așa c privea Atentă la perete, dar am simțit un zâmbet Curat și un pic parental.
Hainele ei largi, de in păreau să fie, se eașezau frumos pe corpul unduitor. O fustă lungă până la glezne desupra mocasinilor subțiri și cămașa ca o ie veche parcă mă atrăgeau la vorbă
