Prin fața treptelor de la intrarea în bloc, cu toate că mă grăbeam, am oprit să mă uit la un bătrân subțire, curbat ca o paranteză, ce tremurând de bătrânețe mergea încet sprijinindu-se într-un toiag de lemn vechi. Haina ca o plăpumioară prea mare, cu niște buzunare largi, stătea pe el ca o foaie de parașută umflată de vânt, și aveam senzația că la fiecare pas o să cadă pe spate sau în față.
Atât de tare simt lipsa de memorie acum...
Nu îmi amintesc dacă am discutat cu el sau doar ne-am zâmbit sau....
Aaa îmi amintesc l-am luat cu mașina și ne-am plimbat prin cartier.
M-a teleportat într-o lume veche.
Se uita în jur și vedea orașul vechi, străzi cu nume diferite de cele de acum, fabrici sau întreprinderi desfințate de mult timp, miresme vechi de chimicale într-un Aer mult mai tare, decât cel de astăzi.
Sau poate că nu, poate acum este mai tare.
Ce Drum Inițiatic.
L-am lăsat în fața unui bloc de 10 etaje ca în fața unei gherete de cizmar sau a unui aprozar, începusem să văd și eu prin ochii lui o altă lumea, o lume veche, caldă, sinceră, aproape de inimă....
Of ce om fusese, un mare cercetător, lucrase în domeniul aeronautic....

Am aflat ceva despre Berceni zilele astea. Este singurul cartier care poartă un nume străin, numele unui conte polonez Bercensky parcă sau stai să mă uit pe google.......
am găsit groful Miklos Bercsenyi.