CuTremur

Adormisem pe canapea...
Un vis negru, maron, adânc bleu-marin,(poate... nu știu) mă ridică din orizontală încruntat sau nu (poate suspendat într-o tăcere a simțurilor, sentimentelor și impresiilor) în verticala neterminată șezând...
Oare ce visasem?
Sub tălpi gresia rece era pansament...
Ce scormone sub ele?
Parcă două cârtițe au trecut pe sub plăci ridicându-le dâmburi...
Amețeală?
Nu! Spun cele două cuiburi din miere sticloasă legănându-se, parcă, în lanțurile tari din tavan sub privirea mea ațintită atent.
Un clinchet vesel!! Paharele dau noroc singure între ele de parcă memoraseră în siliciul sticlei vechile petreceri!
Un câine "Uuuuuuu" scurt și liniștit aproape șoptit de parcă bunii lui lupi se pierduseră de mult în amintire.
Păsărelele somnorose scutură, abia deslușit, ca în visare, aripioarele mici netezite netrezite.
Mă ridic în picioare și ațintesc o Rugăciune înspre Susul Mustrător Icoană Nevăzută Sfânt Sfânt Sfânt așteptând indecis.
Pătrățele galbene s-au aprins pe vârfurile brazilor de beton.

-Ce faci? A fost Cutremur (un tremur să scriu acum???)...
-Așa, și?

...la culcare....

Doamne Ajută.