Nu te mai iubesc, de te-am iubit odată,
Memorie chiuretată, de valuri netezită, memoria nu moare niciodată,
Plângeam și mă rugam, în pături de dragoaste să ne-nvelim,
Și am ajuns ca din departe, de trupurile goale de suflete, uscate ascuns să le jelim,
Ce oare e păcatul?
E un regret întors pe dos!
E ca și când în noi roșită carnea,
Stă toată-nghesuită sub alba armură sculptată nătâng de cel căzut în os,
Ei mieilor
Cu toții avem blănile pătate
Ba cu un pic de alb sau negru picurate.
Memorie chiuretată, de valuri netezită, memoria nu moare niciodată,
Plângeam și mă rugam, în pături de dragoaste să ne-nvelim,
Și am ajuns ca din departe, de trupurile goale de suflete, uscate ascuns să le jelim,
Ce oare e păcatul?
E un regret întors pe dos!
E ca și când în noi roșită carnea,
Stă toată-nghesuită sub alba armură sculptată nătâng de cel căzut în os,
Ei mieilor
Cu toții avem blănile pătate
Ba cu un pic de alb sau negru picurate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu