Sunt ca un bob de rouă!
Zâmbesc!
Stau lipit drăgăstos pe un fir primitor de iarbă. Verde!
M-am adunat!
după ce m-am zbenguit toată noaptea,
Acum sunt mai strălucitor ca un diamant
în razele de laser ale Soarelui ce Răsare
ce pătrund printre frunze, flori, boboci, ramuri ....
Ce cântec de scânteieri ce clipocesc peste tot în jur
La la, la la ...
Ce mă fac? M-am cam încins sau mi se pare?
Toate firele au rămas încremenite în Liniștea Dimineții trecute ............ .
Nu se mai leagănă nimeni,
Nu mai adie nimic răcoros,
Simt că mă sufoc.
Parcă toate razele s-au focalizat pe mine !!!!!!!!
AMEȚESC !!!
Nu vine nimeni să mă scuture?
Nu mă soarbe nici o buburuză?
Și musca asta neagră și tâmpită în zumzetul ei enervant, ce mă hipnotizează cu strălucirile ei împărătești de smarald de pe armura obscură de cavaler rătăcitor, tot trece în viteză pe lângă mine, de parcă nu exist
Uff !!!!
Mă mulțumesc cu tine fotografule, ce calci atent lângă mine ca să nu mă scuturi
TE IUBESC !
27 septembrie 2020 Gabriel Augustin David-Mehedinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu