duminică, 11 februarie 2024

Dedic acest poem, tuturor amărâților care sunt sclavii NOM din știință sau din nepăsare sau din voință și tuturor celorlalți care: NU!

 Din pești, în prisme șchioape, înghesuite în tigaie,

La focul mic al tinereții risipite-n șoapte,

Priviți cu ochi sticloși, încremeniți și fără căutare,

Vă irosesc bătrânii hidoși, hulpavi, ce trag cortina peste noapte,


Ce bale scurg, privind la noi cu ciudă,

Vă perpelesc, pe-o parte și pe alta,

Ne vor pe toți, în gheara lor zăludă,

Noi așteptăm, cu sori pe umeri și pe creștet, noi, noii cavaleri de Malta,


Când vor cânta în cete, cocorii peste lume, 

Și pelicanul, va striga cu glas de clopot,

Vom săgeta din sânge, raze îmbrăcate-n Nume,

Și peste ei vor curge îngerii în ropot.


duminică, 19 noiembrie 2023

Copiii noștri sunt ai noștri

Copiii noștri sunt ai noștri

 D A Duminică Binecuvântată


Fiind o zi frumoasă în care, bogatului i-a rodit țarina și el s-a smintit, neștiind că este muritor aici pe pământ cu bogățiile materiale, ci NEMURITOR CU BOGĂȚIILE SUFLETEȘTI, SPIRITUALE, CULTURALE ȘI CELE ALE IUBIRII și parcurgând acest articol 


https://republica.ro/copiii-vostri-nu-sunt-ai-vostri?fbclid=IwAR3N9WI7YNlGOBNV6L9j_cZFLdnfQjIGC9QF1YmWqiom9Zf8lA7JmD_BUMc


și văzând din ce în ce mai multe "filmulețe" de acest gen, cum sunt "propovăduite" pe toate canalele, de duduie internetul, "sfaturi" care fac parte din noul val (trend), generat de NOM, fNOM sau cum zice o tipă la modă, de șefii la lume, care or mai fi ei, mă înfior de oamenii "deștepți" care acum sunt spălați pe creier, de chipurile, niște unii ce par ceea ce nu sunt, mari înțelepți, mari filozofi, mari psihologi, niște cârtițe plătite bine și umflate cu aer, precum puii ăia de la galantar cu soluție salină sau broaștele cu aer de copchiii nebunatici de la țară și lansate pe valurile unei bălți..

Cum să nu fie copiii noștri?

Cum să nu fie oglinda noastră?

Cum să îi smintim și să nu îi învățăm ce este Bine și ce este rău?

Nu v-ați săturat de impersonalul ăla, pe care îl auziți pe la locurile de joacă, unde copiii le spun pe numele mic părinților, iar ei le spun: iubire, dragoste, etc??? Și toți sunt într-o mare fericire, părinții stau la bârfă cu țigara și cafeaua, iar ei săracii cu mintea goală și descoperiți în fața vieții ce urmează, fără pavăză și doar cu "învățătorii" lor principali telefonul, tableta, televizorul și ceilalți ca ei... Normal că părinții devin niște măgari, profesorii niște boi, cărțile niște îndobitociri și totul răsturnat, pentru micuții viitori eroi de cartier, oameni de carton văscuit, viitori masculi feroce și viitoarele pițipoance botoxate și siliconate. Astfel se cultivă ignoranța, impostura, superficialul, kitchul, dorința de înavuțire fără temei, ura, invidia, mărirea deșartă.

Tot așa un alt "filmuleț" ca acesta ne "învață" că suntem muritori și că trebuie să ne trăim viața, pentru că după un an de la moartea ta, partenerul tău va râde la o comedie și toți te vor uita, după o săptămână șeful tău va angaja pe altul, după o zi la masă pe toți îi va interesa cine ce a plătit... Păi băi oameni buni, eu chiar îmi doresc să fiu uitat de cei ce gândesc așa și chiar să nu îi fi cunoscut vreodată și să nu am parte de "dorurile" lor.

Păi băi nebunilor, eu nu pot să îl uit pe Iisus Hristos și El nu mai este pe aici printre noi, ăștia de jos, de peste 2000 de ani, nu pot să îmi uit înaintașii din Dacia, nu pot să îmi uit luptătorii pentru România, Neam, Glie, Drapelul Tricolor, Credință, Biserică, nu pot să îl uit pe Nikita, pe Eminescu, pe Creangă, pe Caragiale, pe Brâncuși, pe Corneliu, pe Luchian, pe Grigorescu, pe Ionesco, pe Petre, pe Teofil, pe Arsenie, pe Arsenie, pe Alexandru, .... Darmite să îmi uit bunicii, prietenii, neamurile și credincioșii de pretutindeni. Păi eu am un gând la ei, dacă nu zilnic, măcar săptămânal măi rătăciților!


Voi vreți să schimbați lumea, cu smintelile voastre, cu "sexualii" voștri lgbtiști libidinoși, cu "învățămintele" voastre care fac roboții pentru multinaționalele voastre, cu ateii voștri ușor de manipulat cu puterea banului, cu digitalizarea voastră excesivă și lipsa de cultură, cu foamea voastră impusă, cu risipa și cu consumerismul vostru ieftin, cu viețile voastre fake, cu ura voastră față de cei creatori, inteligenți sau inovatori, cu dușmănia voastră față de cei diferiți de marea masă de nătângi pe care îi hipnotizați....

COPIII NOȘTRI NU SUNT AI VOȘTRI, SUNT AI NOȘTRI ȘI SUNT "PROPRIETATEA" DUMNEZEULUI NOSTRU SFÂNTA TREIME, MĂICUȚEI SALE FECIOARA MARIA, SFINȚILOR, ÎNGERILOR ȘI SFINTEI CRUCI ȘI SUNT O OASTE CARE LA UN MOMENT DAT VĂ VA NIMICI!!!

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!!!

ÎNVĂȚĂȚAȚI COPIII SĂ MEARGĂ LA BISERICĂ, SĂ CITEASCĂ NOUL TESTAMENT, SĂ SE ÎNCHINE, SĂ IUBEASCĂ, SĂ SPUNĂ SĂRUT MÂNA PREOTULUI, MAMEI, TATEI, BUNICILOR ȘI CELOR MULT MAI ÎN VÂRSTĂ CA EI DE LA CARE SIGUR AU CE ÎNVĂȚA!!!

Iar În Rest Spun Ptiu drace!!!

miercuri, 12 octombrie 2022

aDor de G.A.D.-M.

 Nu pot să scriu poezie pentru tine,

Sunt ca în fața unei coli albe nescrise,

Mai albă decât lăcrămioarele tale,

Alea din lacrimi înghețate tăioase ca un pumnal de sticlă.


Și totuși rupt în două obosit

M-așez cu capul sprijinit de stânci

Privesc în Sus și Rog Prin Norii Crunți,

O Rază Să Coboare Pe Ostenite Frunți,

Și Iată Vine O Sclipire

Un vulturul negru se repede-n mine:


Cum oare te gândeai?

Cu degetele lungi de piatră

Ce scormoneau în stânca rece

Săpând frumoase drepte canioane,

Să poți să numeri bobii de mărgăritar

Vărsați din durul diamant topit

De timp, ținut în piept, la foc mocnit.


Se risipeau și alergau râzând prin palme,

Nepotrivite, moi și diafane,

Iar când o noapte neagră s-a lăsat

Nici lor, nici lui, nu i-a păsat...

Că s-au topit în picuri mari și reci

Plângând pe degete, ca pietrele, de veci.


sâmbătă, 17 septembrie 2022

Fragmente din memorii

 Se așeză în fund pe canapeaua de piele neagră. Privi la ventilatorul vintage. Foarte fain! Se uită pe tabla rotundă din mijloc "equation"... O fi franțuzesc!? Își aminti că a văzut într-un film în biroul unui detectiv, acela cu ușă de lemn și geam de sticlă pe care era lipit sau gravat gradul și numele sau biroul, un film american clasic, ceva de genul ăsta. Vântul produs îl mângâia pe față exact ca și cand ar fi pe plajă, pale răcoroase și un pic parfumate. Oare de unde era aroma asta de prăjitură combinată cu flori? Începu să numere spirele argintii nichelate (sau nichelat este arămiu bronz nu mai știu) una două trei patru cinci șase șapte opt nouă zece unsprezece doisprezece treisprezece... apoi se suprapuneau mai multe în volum două zeci și unu... Tresării când telefonul ciocănii gresia de pe podea. Ațipise și îi căzuse din mână pe jos. Se uită la picioarele lui solide pe care își pusese coatele. Blugii erau întinși la maxim pe genunchi. De fiecare dată își amintea că mama îi tot repeta: -Trage blugii în sus că altfel fac genunchi sau plesnesc. Ca niciodată ascultă! Întinse picioarele și trase de pantaloni. Când le puse în aceeași poziție realiză că acum nu mai stăteau întinși la genunchi dar dădeau să plesnească pe gambe! Oare avea din nou picioarele umflate? Iar dormise prost pe canapea într-o rână. Femeia brunetă pe care o tot visa o fii moartea? Câteodată se confunda cu soția lui în vise altădată avea o față necunoscută.... 

-Ce faci Gabriel capcane? Întrebă ștrengărește Șania și sării peste picioarele lui în fugă. Avea rochița aia de catifea de zici că era decupată dintr-o draperie. Oops iar ațipise și visa. Frânturi de clipe de conștiență și apoi vise. Era rupt de oboseală. Psihic era terminat. Simțea emoția veselia ultimilor clipe de dinainte de libertate. Nu el avea nevoie de acest drum chinuitor ci ei nevoie de implicarea lui. Se folosiseră de el aproape șapte ani... exploatat la maxim zi și noapte. Bine... știa și el că totuși nu era chiar așa. Știa să respire prin vidul din jur ....

Ea se așeză pe locul ei de "regină" pe canapea:

-Iar panaramele????

-Ce zici????

-Panaramele care te-au dat afară!?!.... 

O ținea una și bună tot timpul. Ziceai că este un ceas cu cuc care din când în când din sfert în sfert iese mecanic pe ușiță și țipă același text. Scoase din pungă și mâncă. Aha de acolo se simțea miresma cu care îl gâdila la simțuri adierea plăcută din palele ventilatorului. Mânca caise mari și moi, lângă el. Acelea cu textura superbă fină și portocalie ca blănița unui animăluț mic.

Fâsâi plăcut sticla de Pepsi. Bău fără zgomot dar după câteva secunde își scoase gazele șoptit ca atunci când bați bebele pe spate după ce a supt nesătul lapte din țâțele mari și dulci

Ea freca ecranul și îl lovea ore în șir. Posta pe Facebook, copia poze și le distribuia, vorbea la telefon, avea o activitate neîntreruptă... 

Se deschise brusc ușa. Fata lor se repezi pe ea ca o sfârlează spre toaletă... Așa era de obicei ca un tsunami prin casă. Băiatul, era ca o adiere.... sau cu mișcări lente ca un leneș agățat de un copac în jungla casei lor, casă cu obstacole, casă cu antichități și cu o buluceală nedescrisă. El trasa și curăța zilnic podeaua și făcea trasee pe unde să poți să circuli, alei într-un labirint mic și înghesuit, dar deocamdată era universul lor NESFÂRȘIT!


Soției Simple Fără Adjectiv

 Corpul tău este o poezie neterminată,

Este mereu altul, ca visul, ciudat,

Nu te cunosc din nou niciodată,

Din stropi te-ncununi, din vasul de vin, minunat.

La Țară

 D A Frumusețe Naturală Brută Suavă Tare 

La Țară Timpul Nu Doare

Pentru Că Dumnezeu Se Însânburește În Fiecare Floare

În Boburi De Vie În Pere În Piersici În Nuci În Porumb În Iarbă Și Clipa Învie Nu Moare

vineri, 18 februarie 2022

de război și după

 D A D Q


M-am întrebat mereu dacă tancurile au carne de tun în anale,

Așa cum eu am nisipul mărunt în tocite sandale,

Am rotit țevile o sută șapte zeci și cinci de grade rapid ca o haită în razie,

Codaș la istoria crudă a sinucigașilor triști de ocazie,


Săracele stele căzătoare

Nu au avut tratament de răbdare

Așa că fiți ascuțiți cu mințile-n Sus

Pe Cruce în cuie bătut E Iisus.


sâmbătă, 11 decembrie 2021

Titlul - Nu e păcat să stau un pic mai mult la dană.

O floare așezată-n colț de rană, 
O ramă cățărată-n colbul unui cuib
Complex de statică natură fără cană
Te-mpung cu-n deget între gene și mă-mbuib

Cu tine nu visez
N-am vis de ducă
Un zmeu nu pot să mă clonez
Dar nici nu sunt nălucă

Încerc să te cuprind
Dar asta nu ești tu
Nu pot să mă desprind
Tu ești cuvântul CU

luni, 1 noiembrie 2021

Ora douăzeci sau opt

 Un tânăr rebel trage de zor de mână o bătrânică micuță și aplecată de mijlocul smerit. Ea se sprijină cu cealaltă mână într-un toiegel strâmb și afumat de lemn, cu un vârf strălucitor de metal lustruit de vremuri, ce scoate scântei în întuneric, lovit de pietrele din trotuarul de beton. Merge cu pași mici înmulțiți rapid târșâind picioarele de parcă parcă acum se prăvălește înainte sau peste nepotul mărunt și el. Peste 90 sau chiar 100 de primăveri, au trecut peste părul ei lung și alb ce flutură peste paltonul cârlionțat, prin frunzele de toamnă ce se agață de el. Vântul adie cu forță în pale dezordonate:

-Hai măicuță mai repede te rog frumos, mai avem un pic și ajungem la bloc. Se face ora douăzeci și nu mai putem zăbovi afară...

-Vai Vai Vai Vai Doamne Maică Precistă Și Sfinte Nicolae Dar Ce Zici Că Nu Înțeleg Nimic! Spune mai tare! Am cam rămas fudulă de război de când a plecat tătânetu! Au Început Iar Bombardamentele?!

sâmbătă, 14 august 2021

Din scene de teatru

 O cămară de lut, cu fisuri fine, pereții cu aspect de nucă, oarecum lucioși și vechi, dar culoarea și mirosul perfect te fericeau... Oare visam? Doamna suplă era în colțul mai întunecat. Nu era nici o fereastră, nu era nici o sursă artificială de lumină și totuși Aerul Lumina și Crea o atmosferă Liniștită Și Tăcută de Bibliotecă sau Iatac plin de Iubire. 

Am spart liniștea și vocea mea curgea melodios când am întrebat-o cine e. Nu mi-a răspuns așa c privea Atentă la perete, dar am simțit un zâmbet Curat și un pic parental.

Hainele ei largi, de in păreau să fie, se eașezau frumos pe corpul unduitor. O fustă lungă până la glezne desupra mocasinilor subțiri și cămașa ca o ie veche parcă mă atrăgeau la vorbă


joi, 29 iulie 2021

Noapte Spre Zorii Zilei

Și iar din nou neîncetat 

se scurge Luna transpirată 

în negrul de Pământ strivită 

de Soarele nerușinat

luni, 26 iulie 2021

Iubirea nu este: Iubire!

  Iubirea nu iubire

       viersuri tip haiku 

       de Gabriel Augustin David-Mehedinți


Iubirea

Pentru tine 

Este a mea 

Și nu o dau la nimenea ....... .


.......... nici măcar ție

sâmbătă, 24 iulie 2021

Iubirea nu iubire

 Iubirea nu iubire

       viersuri tip haiku 

       de Gabriel Augustin David-Mehedinți


Iubirea

Pentru tine 

Este a mea 

Și nu o dau la nimenea 



vineri, 30 aprilie 2021

Marea Neagră

 Ce oboseală vai vai vai!

Ce mi-a venit instant să râd!

Din oase parcă îmi plângea un nai!

Și trepidau ca-ntr-un tractor pe câmp 

toți nervii mușchilor se scuturau în cârd! 


Nu mă mai simt aici deloc nici eu nici Tu

Cărunt și obosit, neputincios cum sunt

Doar Tu mai știi ce-i DA sau nu

Și te aștept să vii curând. 

luni, 22 martie 2021

 Ziua Internațională A Poeziei


Adie lin peste tumult de ape,

Liniștitor apus din răsărit!

Cărare prin fânețele spumate,

Cu tălpi de mir, la fiecare pas, suspină din adâncuri, un popor cernit!


de Gabriel Augustin David-Mehedinți

duminică, 8 noiembrie 2020

Interesant cum mi-a Suflat Dumnezeu Să Scriu Între Șapte Și Opt Înainte De Această Zi A Infinitului Îngeresc Și Pământesc. MULȚUMITĂ SLAVĂ LAUDĂ DOMNULUI

 ESTE EL TIMPUL TREI


S-a rupt infinitul! 

S-a rupt în două! 

S-a rupt cum s-a rupt nu de mult din cărți cititul! 

S-a rupt în două picături de rouă!? 


Nu! 

Nu s-a rupt din Apă! 

Timpul s-a rupt din Foc! 

Și sunt acum două zerouri rotunde, 

Și dacă ar fi existat noroc, 

Ar fi fost două noi ouă! 

Unul de-a stânga 

Unul de-a dreapta

Mâinilor Adevărate 

Iar tu ai fi fugit nudă

Lăsând să cadă în urma ta

Un Veșmânt de sânge ud

O petală imensă de Crin Roșu 

Agățată de Spinii mei 

Furați

Și fără să știu 

Dăruiți 

Hmmmm Ce Aer Curat Aici Sub Pământ 


de G. A. D. - M.

marți, 13 octombrie 2020

 Anturajul.............

Săgeți!

Săgeți arunci!

Săgeți primești!

Printre copaci albi....

Printre copaci negri...

Curg șiroaie de sânge,

Unele, lascive, sculptează în carne, pliuri nătânge,

Altele cu Raze-mpletite din Soare Și Lună,

Cioplesc în vâltoare mișcate statui cu Cunună!


de Gabriel Augustin David-Mehedinți (inspirat cu sculptorul Laurențiu Burlacu)

marți, 29 septembrie 2020

Pătratul rotund al inimii



Sub balena albastră, 

Se zbate pătratul inimii,

Ca un raft, 

Ca un cub, 

Se smulge din carne și bombează tricoul,

Asta pentru că, 

Pătratul inimii este rotund! 

Chiar dacă ție nu-ți convine!!!!

duminică, 27 septembrie 2020

Setea Împlinirii

Sunt ca un bob de rouă!

Zâmbesc!

Stau lipit drăgăstos pe un fir primitor de iarbă. Verde!

M-am adunat!

după ce m-am zbenguit toată noaptea,

Acum sunt mai strălucitor ca un diamant

în razele de laser ale Soarelui ce Răsare

ce pătrund printre frunze, flori, boboci, ramuri ....

Ce cântec de scânteieri ce clipocesc peste tot în jur

La la, la la ...

Ce mă fac? M-am cam încins sau mi se pare?

Toate firele au rămas încremenite în Liniștea Dimineții trecute ............ .

Nu se mai leagănă nimeni,

Nu mai adie nimic răcoros,

Simt că mă sufoc.

Parcă toate razele s-au focalizat pe mine !!!!!!!!

AMEȚESC !!!

Nu vine nimeni să mă scuture?

Nu mă soarbe nici o buburuză?

Și musca asta neagră și tâmpită în zumzetul ei enervant, ce mă hipnotizează cu strălucirile ei împărătești de smarald de pe armura obscură de cavaler rătăcitor, tot trece în viteză pe lângă mine, de parcă nu exist

Uff !!!!

Mă mulțumesc cu tine fotografule, ce calci atent lângă mine ca să nu mă scuturi

TE IUBESC !


27 septembrie 2020                      Gabriel Augustin David-Mehedinți

                                                                                                                                 

luni, 14 septembrie 2020

-Doamne, de ce ai așezat pe mine o hlamidă? 

Când eu râdeam pe străzile pavate-n gri, 

Mai bine neaua sângeriu rămasă și timidă, 

Pictată ie cu modele roșii aurii,


Și eu aș fi rămas, pământ mustos sub ea, 

Și ea strivită de grăsunul tremurând a moarte, 

Ce șuieră prin rât topind din dalba mea

Un plâns de animal nevinovat, poveste, nepotrivită, într-o carte,


M-ar încălzi și pocnete și foc din paie aurii 

Și țuica fiartă picurînd ... Ce aș mai bea!!!!

Săracul horcăie timid printre copii zbanghii 

Prin viscolul curat, pierdut din vremea mea. 


Ajunul, E în Timp, tot timpul, 

Crăciunul e departe și uitat, 

Cu dor și jind în ochii mei străluce plat, 

O stea îndepărtată din veșnicul tărâm cântat și lăudat.