REFERAINBOW

După referendum mare agitație în iad. draci și drăcușori, drăcușoare și fauni, care mai de care mai împopoțonați de sărbătoare, cheflii și drogomani, se îghesuiau în jurul tronului cu tot felul de jalbe în proțap, care dintre ei că vrea o mărire de rație de smoală pentru transprt, care că vrea bonuri pentru gaze, care că vrea concediu la vulcanii noroioși pentru că are gută la copite, care că vrea pensionare mai devreme cu o croazieră în rai, ha hi ho de li se crăcănau coarnele de râs la ceilalți, de unde scosese așa glumă tare ăsta gras, din tigva plină doar cu fum... În fine ce să vă zic stătea sarsailă și se înroșea din ce în ce mai tare și împielițații într-un haos imens în jurul lui, de ziceai că e un concert Obituary, nu vedeau asta, probabil din cauza aburilor de alcool și de la fumul gros de trabucuri trase în piele de liliac, de alea de le păstrau pentru helloween, dar acu la așa un eveniment se fandoseau cu ele și își impregnau pe pielea neagră numărul victoriilor obținute din acest mega succes, până când... tartorul a izbit o dată cu pumnul în tabla ruginită a mesei din fața lui și cu un răgnet ucigaș, de unii dintre ei deja intraseră în pământ până la genunchi de frică, iar la alții le căzură urechile păroase ca un praf de scrum țărâna clocotită, le-a zis. - Proștilor! Nu sunteți buni de nimic. De ce vă bucurați? Nu ați făcut decât să-i faceți să se întărească, să se cunoască între ei, să se coalizeze și să iasă la luptă împreună. Ați văzut nefericiților câți au semnat mărturisirea? 3.531.732 de români... acum o să trezească tot neamul! Ați muncit degeaba imbecililor. Penalizare la toți. Legiunile să prezinte demisia. Toți o luați cu munca de jos. Reciclare cu toții. Fiecare 40 de lovituri de bici în lumina soarelui în mijlocul deșertului printre sihaștrii. Plângeau dracii în hohoteeee

Sfântul Întâi Mucenic Arhidacon Ștefan Al Lumii

Suitu-te-ai zâmbind pe pietre,

La Piatra din Vârful Unghiului,

Pe catafalc de pumni neștiutori din vetre,

Ai săgeat întors în arcul Adevărului, Triunghiului.

-Să nu vă socotească Dumnezeu!

Lăsata-i dulce moștenire,

Și să fugiți departe de vreun zeu,

Chiar de v-ar îmbrăca în aur și porfire.

Acum de Sus ne plângi, zâmbind, ne vezi,

Lumina-i Răsărită la Apus,

Ne fofilăm lăudăroși ascunși în codrii verzi,

Și-n catacombe prin blocurile armate, trăind, ce zgârie abrupte-n sus.

Din doliu negru a izvorât Crăciunul Bun

Din sânge de coroană neatârnată,
Ne oțelești în neam flămând
De aur smuls din piatra spulberată,
Ne murmuri în izvoare un cânt din viforul plăpând.

Cu picături aprinse de sudoare,
Plângând, scrâșnind, din gânduri grafitate-n presiuni mintale,
Va-nmuguri curând o floare sub neagra roșia ninsoare,
-Ce diamante ascuțite-ntre petale!!!
Ea va răpune fiara Drept, atunci, acum și mâine și pururea zvârlită-n hruba ei, cu limitate spații goale.

Lumină din Lumină Strălucită le-a Insuflat sub zeghe,
Pe lemnul încrustat, un Testament zidit în șah, sub bare de oțel îngemănat de tun,
Au stat albiți și frământați, împământați în lut, de veghe,
În inimi împreunate de Afetul de la Plevna înflăcărat de Domnul Bun.

Rugăciune din tăciune

Mânca-voi iubire iubirea ta
De țâță și de vreme rea
Între ciocan și secerând o stea
Murind murirea de murirea mea,

De fiere, și de treci terciul printr-o sită
Sau printr-o daltă găurită
Un fulger de lumină, lumină despletită,
Sorți va sorti pe soarta împletită
De mult murita viața mult murită
În hămesita groapă cătrănită.

Pansează-mă cu carnea ta,
Doar tu mă rabzi, răbdare din răbdarea mea,
Eu amândoi cu tu, mă voi ruga la Ea
Să nu mă lase ca negură sub stinsa stea.

Închină-mă-voi Ție în zi și în noapte!
Închina-mă voi Ție în Gând, în Cuvinte, în Fapte!
Așa se scrie istoria psalmului Neamului meu!
Așa să beau din Potirul Nesecat al Trupului Tău!

Pana

Pana mea
Nu-i a mea
Un înger scria cu ea

Bate DOAMNE voia mea cu VOIA TA

Noi suntem fiii tăi Doamne Iisuse Hristoase!

Nu am dușmani Doamne Iisuse Hristoase!

Și tocmai de aceea îi iubesc foarte mult Doamne Iisuse Hristoase!