Sfântul Întâi Mucenic Arhidacon Ștefan Al Lumii

Suitu-te-ai zâmbind pe pietre,

La Piatra din Vârful Unghiului,

Pe catafalc de pumni neștiutori din vetre,

Ai săgeat întors în arcul Adevărului, Triunghiului.

-Să nu vă socotească Dumnezeu!

Lăsata-i dulce moștenire,

Și să fugiți departe de vreun zeu,

Chiar de v-ar îmbrăca în aur și porfire.

Acum de Sus ne plângi, zâmbind, ne vezi,

Lumina-i Răsărită la Apus,

Ne fofilăm lăudăroși ascunși în codrii verzi,

Și-n catacombe prin blocurile armate, trăind, ce zgârie abrupte-n sus.

Din doliu negru a izvorât Crăciunul Bun

Din sânge de coroană neatârnată,
Ne oțelești în neam flămând
De aur smuls din piatra spulberată,
Ne murmuri în izvoare un cânt din viforul plăpând.

Cu picături aprinse de sudoare,
Plângând, scrâșnind, din gânduri grafitate-n presiuni mintale,
Va-nmuguri curând o floare sub neagra roșia ninsoare,
-Ce diamante ascuțite-ntre petale!!!
Ea va răpune fiara Drept, atunci, acum și mâine și pururea zvârlită-n hruba ei, cu limitate spații goale.

Lumină din Lumină Strălucită le-a Insuflat sub zeghe,
Pe lemnul încrustat, un Testament zidit în șah, sub bare de oțel îngemănat de tun,
Au stat albiți și frământați, împământați în lut, de veghe,
În inimi împreunate de Afetul de la Plevna înflăcărat de Domnul Bun.

Rugăciune din tăciune

Mânca-voi iubire iubirea ta
De țâță și de vreme rea
Între ciocan și secerând o stea
Murind murirea de murirea mea,

De fiere, și de treci terciul printr-o sită
Sau printr-o daltă găurită
Un fulger de lumină, lumină despletită,
Sorți va sorti pe soarta împletită
De mult murita viața mult murită
În hămesita groapă cătrănită.

Pansează-mă cu carnea ta,
Doar tu mă rabzi, răbdare din răbdarea mea,
Eu amândoi cu tu, mă voi ruga la Ea
Să nu mă lase ca negură sub stinsa stea.

Închină-mă-voi Ție în zi și în noapte!
Închina-mă voi Ție în Gând, în Cuvinte, în Fapte!
Așa se scrie istoria psalmului Neamului meu!
Așa să beau din Potirul Nesecat al Trupului Tău!

Pana

Pana mea
Nu-i a mea
Un înger scria cu ea

Bate DOAMNE voia mea cu VOIA TA

Noi suntem fiii tăi Doamne Iisuse Hristoase!

Nu am dușmani Doamne Iisuse Hristoase!

Și tocmai de aceea îi iubesc foarte mult Doamne Iisuse Hristoase!

De râsu'-plânsu'

Există oameni care râd când mă văd,
Există oameni care râd când le arăt un deget,
Există oameni care râd la glumele mele sofisticate,
Există oameni care nu râd deloc, zâmbesc departe, când își amintesc de mine.


Există oameni care plâng când mă văd,
Există oameni care plâng când le arăt alt deget,
Există oameni care plâng sofisticat,
Există oameni care nu plâng, aceia plâng tot timpul cu mine și cu tine Doamne.