Doamne! Vino Doamne! Vino!

Vino Doamne! Să vezi ce-a mai rămas!
În două zeci, şi cinci, de ani! N-am prins nici glas.
Din oameni... tot a mai rămas, un pic,
Nu mult, ceva mai mult decât nimic!

Eroii morţi în 22,
Cu guri căscate de mirare,
- Voi, fraţilor, aţi tras în noi?!
- Aaaaaaa, nu-i bai, nu-i dragii mei, nici cea mai mică supărare!

- Vă ierte Bunul Dumnezeu!!!
Sau poate mai aveţi alt zeu?
Atâţia ani nu s-a schimbat nimic?
- Poate maneaua şi dansul din şoric!

- Trăiam ca voi!?
Cu mintea suptă sub stratul de noroi!?
Mai bine, decât aşa, mai bine, muream ieri!
Mai bine mă năşteam o floare pe dealul plin cu meri!