Neterminată

Fumam ţigări.
Ţigara nu e viaţa mea suflată-n nări.
Şi beam alcool.
Alcoolul este trist şi gol.

Fumam ţigări,
Şi mă prindeam de fete faine-n gări,
Şi beam prea mult alcool,
Prea mult, cu gaşca, mă distram în hol.

Baloane dulci vopsite de săpun
Culori ce se-n vârteau vrăjite,
Mureau şi se pierdeau fugite,
Mereu, mereu, mereu se estompau lovite,
De timpul ce murea, nealtoit în vreun cătun.

Vărsam sămânţa şi singur. Mult păcat!
Atunci nici nu vroiam să strig: Sunt VINOVAT!
Mă ofticam de fericirea falsă, odat-ajuns în pat!
Pofteam şi jinduiam, şi boală rece ea era,
şi carnea dulce nu durea!
Şi adevărul era beat! Şi sigur era plat şi era mat?

Îmi era foame
Nu mâncam
Îmi era sete
Nu posteam
Îmi era cald
Mai mult muream
Îmi era silă
Te loveam şi dezbrăcam...

Aveam Icoană Mică,
Ascunsă-ntr-un ungher de frică,
Un suflet ros, şi zgribulit,
Ascuns în tors, pentru că, tot mereu, atunci, era hulit.

Hulit e şi acum!
Şi n-am tutun!
Şi visele sunt scrum!
Şi nu-s nebun!

Acum am apă! Şi am aer!
Chiar dacă nu mă spală, am apă!
Chiar dacă nu ştiu să respir, am aer!
Înot în aer! Şi beau apă!
Şi nu ştiu nici acum şi nici atunci de nu-s un fraier.