Corăbii cruciale scoboară în adâncuri

Oare a venit Ilie?
De corăbii se scoboară?
Fibrele de lemn ca sita, îmi aruncă mie,
Fiori reci, din arșiță. Ha, ce credeau că apa vie mă omoară?

În adâncuri negre aurul nu strălucește,
Ha ha ha, stă mocnind ca într-un vis,
Firav tot sper si mă uimește!
Ce val dintr-un cutremur, ne urcă pe toți în paradis?

Corăbii solide imense cruciale,
Se luptă să ajungă la liman,
Dar pier în luptă de grijile totale,
O șansă mai avem, iubirea de dușman.