Nețărmurit

Doamne, a trecut cam mult,
De când singur ai plecat,
Uită-te acum în jur,
Mai nimic nu s-a schimbat.


Doamne, te așteptăm cu drag,
Murdară tolba-i plină de păcate,
Așa cum pentru tine-s doar un prăfuit șirag,
Așa și pentru noi, oceane de singurătate.


Doamne, să vii Acum, când îți dorești,
Noi suntem tot pământ lucrat și rumenit în lutul copt,
Tu răbdător, atent, smerit, nu ne zorești,
Aștepți tăcut să încolțească bobul mort.


Doamne, să ne săruți la sânul dalb nemărginit,
Chiar de rușinea viclenită, nu ne-a slobozit,
Și tot mușcăm mereu, din Mâna, ce cu credință, speranță și trudă ne-a zidit,
Așa cum valul bate dalta timpului etern, neobosit,
Nețărmurit, nețărmurit, nețărmurit ...