Mi-e frig și fierbinte în oase,
Izvoare se zbat sub finul bumbac,
Tu moale, tu piele, n-asculți, de mintea-nvelită, în florile, roșii, de mac,
Și vremurile îs vechi și tare îs roase,
De coaja, de aspra, tulpină, ce-i verde, copac,
Tu, Doamne, din negrul abis, cu lamă de fulger plesni-mă-vei biciuri pe carnea-mi pierdută pe oase,
În Sus, în alburi și galbene Aere, zbura-mă-vei... albastre măiastrele nouri... prin aer plutire adie, suspină utiată de doruri, din josuri, ridică Pământul spre mine, foșnituri de coase, arome subtile, melodi oase.
Izvoare se zbat sub finul bumbac,
Tu moale, tu piele, n-asculți, de mintea-nvelită, în florile, roșii, de mac,
Și vremurile îs vechi și tare îs roase,
De coaja, de aspra, tulpină, ce-i verde, copac,
Tu, Doamne, din negrul abis, cu lamă de fulger plesni-mă-vei biciuri pe carnea-mi pierdută pe oase,
În Sus, în alburi și galbene Aere, zbura-mă-vei... albastre măiastrele nouri... prin aer plutire adie, suspină utiată de doruri, din josuri, ridică Pământul spre mine, foșnituri de coase, arome subtile, melodi oase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu