Titlul postării Titlul uitării Titlul chemării

Curgeau prin mine crengi vânoase
Şi nu plângeam de dorul tău
Metal sub degetele groase
Maşina zace-n colţ adoarme rău.

O ce mişcare graţioasă
Ca porcul noroios ce pute rău,
Ce te îmbie-n troaca săţioasă
Tot mă sufoc, durere-n pieptul tău.

E noaptea nopţilor,
e ziua,
regilor de lut,
pustiul morților
e glia,
crăpată și uscată, răul brut.        

Împing cu pelicanii însetați de aer și de apă,
Pământul pârjolit de pătrățele mici,
Poemul râde viu din ledurile albe, ca o țeapă,
Un șir de numere-mpletite-n har de zece arici.

Iubire găurită de tentații,
Emoții sugrumate păcătoase,
Le tot strivesc, se înmulțesc în spații,
Mă chinuiesc, mă caută prin oase.

Ce urlet se aude din vechime?
Ce revelație la vechii daci!!!
Acum sunt lupii tineri în hoarde, călare pe prostime,
Cu blăni de oi pe ei, strivind sub gheare reci, petale vii de maci.

Mă uit cu teamă-n jur la mine
Și nu știu ce să-ți cer, te rog din nou
Aruncă o scânteie de la Tine  
Ecou cutremurat de val, Ecou măreț, Ecou.

A

Apă de Sus
Și pe Mezzo
Picură clapele pe corzile întinse și nerăbdătoare,
Luna s-a pitit după Pământul adormit,
Pe jumătate.

Un fulger roșu nevăzut
Coboară printre bretelele fine și albastre
Ale pianistei.
Grieg
Ascultă tăcut 
Mirat de Concertul ce părea necunoscut
Acolo si aici
Pe Pământ,
Un A cu tălpile sprijinite in două lumi
A
Un A
UNA.
Și gongul din spatele pădurilor brazilor și munților,
Încheiase fără aplauze mersul
Săltat al sunetelor,
Albinuțe de văzduh.
Doamne Ajută.

de 14 ani

Ce faci fată verde, neagră-n vorbe, albă-n suflet?
Pasăre măiastră 
N-am pus flori în glastră
Ce faci mângâiere, fără de tăcere?
Fierăstrău tocit
Tare m-ai iubit.
Pe mine...
Aur coclit.
În doi clipocit.

de 13 spre 14

M-aş face un fir de păr din coada unui cal. Chiar de n-ar mai sufla calul, obosit de fuga nebună cu pieptul lipit de stâncă, tot ar cânta pe mine copii cu arcuşul tremurat de râsetele cristaline ca stropii reci ce sar în razele ascuţite şi înfocate ale Soarelui smulse din muşchiul verde scuturat de tunetul cascadei ce ţine isonul trilurilor prinţeselor din frunze.

Liniştea intră ca o săgetă prin frunte şi curge cântând până-n tălpile călcâielor.

URLU O RUGĂCIUNE
TAC O RUGĂCIUNE
PLÂNG FĂRĂ LACRIMI O RUGĂCIUNE
ŞI COPIII MOR.

Vicleanul De ce?
Se tânguie într-o zvârcolire sexuală
Întorcând organele cu susul în jos
Le reaşez tacticos ca şi cuburile unui castel
Pe matricea de Lumină
Ce nu pâlpâie
Nu se stinge
Şi nu moare
NICIODATĂ.

Un lup

AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
AUUUUUUUzi-mă!
Doamne !
Ca un lup domesticit, de dinţii de fier ai maxilarului
Bătut peste dinţi cu ciocanul până s-a înroşit de furia focului,
Ce mă strâng, tăindu-mă până la os.
De femurul sufletului muşcând,
Oţelul furat, reîntors în capcană poleită.

M-aş rupe din capcană!!!
Fără os
Fără carne
Fără piele
Dar cu părul înfoiat!
Ca balaurul cu cap de lup umflat de vântul munţilor şi de urletul ridicat din ţărâna de aur!!!

Şi nu va mai creşte iarba pe unde au călcat ei.
Decât dacă vei călca Tu.
Peste ei.
Şi peste urmele lor.

Aur
Argint
Aramă
Călcâie de aer.

Scurte

Scurtă 1

Uite așa îmi bate teiu-n geam,
Clopoței de aur clătinați de-un duh subțire,
Vise dulci ca mierea, mângâie un neam,
De români sălbatici ce ies prea-ncet din amorțire.

Scurtă 2

Mi-e dor să-nfing în curte un cireș,
De să trosnească arome tari în dinți,
Și ție verde crud îți mulțumesc,
Tu niciodată nu mă minți.

Scurtă 3

M-am împrietenit cu-n miel
Ca să trec neobservat
Dar nici viaţa nu m-a mai lăsat
Că era şi ea pritenă cu El.

Scurtă 4

Foaie neagră sub arici
Totul merge uns şi brici
Foaie verde lan secară
Mai bine plecam din ţară.