O clipă dimineaţa

M-am privit
Şi am privit clipa.
Picătură de apă suspendată pe aţa întinsă perfect verticală a vieţii
Strălucea!
Fericire fără evenimente, nu murea nimeni
Plutire în jurul ei
Fără resentimente, păcatele nu existau în spaţiul perfect

Am vrut să o amorţesc,
Dar nu am putut,
Clipele zilei au început să împingă clipele nopţii,
Ca la coadă, când nimeni nu împinge pe nimeni,
dar înghesuiala te presează obositor înainte spre ţintă

Iar în faţă uiţi tot!

Acum a trecut,
A rămas doar amintirea.