Lumina unui om unit

Hoinăream prin ape tulburi,
Căzut Doamne, în păcat,
"Usturoi" aveam un nume,
Plin şi verde nesecat.

Şi mergând uşor pe maluri
Mai şontâc, mai curmeziş
reuşeam să fac mici valuri
când toţi blegii, se chiorau, pieziş.

Şi iac-aşa găsit-am, o mândruţă,
O "Ceapă" roşioară în obraz,
Tindeam chiar să mă transform în "Praz",
şi chiar intrasem tare în extaz,
Că mă urcasem vesel, în bărcuţă.

Aşa că-n asfinţit de Soare,
Privesc tăcut la marea-ntinsă pe pământul mic,
Şi ce să zic, mai mult decât nimic,
Am şi pierdut, şi câştigat un pic,
O briză albă-n rană, nici caldă, nici răcoare, lumină clară, netedă de linişte, Strălucitoare!