sâmbătă, 14 martie 2015

Stânca bolovanului meu

Luasem bolovan de dor
Din extaz şi fără zor,
Bolovan şi la călcâie
Rău de bine-mi pare-n frâie!

Luasem bolovan în spate
Mă căra făr să m-apase,
Mă durea înfipt în oase,
Dar pluteam pe pietre plate
ca broscuţe mci pe ape
clip clip clip
clipocit umed
al băieţelului vesel
ţinut de mânuţă de asprimea timpului scurt şi lung al tatălui său.

Jinduiam după bolovanul strălucitor
Ce-l tăvăleam, muşcam şi de care îmi ascuţeam dinţii şi tâmplele flămânde,
Dar când să-l prind de brâu
Sălta vesel la cer sau se scormonea sub pământul gras şi verde şi ananas.

până mi-am pus bolovan la cap
şi nimic nu mi-a mai rămas
doar stâncă, în sufletul liber, legat de el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu