Regina Nopţii

Regină a nopţii,
Ce-întinzi în Sus către Fecioară,
Buze înmiresmate şi cuminţi,
Şi ziua te-nchini ca moartea ruşinată şi călcată în Lumină de tălpile-nroşite şi albe şi crude de Viaţa ce alină,
Şi ce străbate-n zbor văzduhuri ce gângure şi nu suspină,
Până la Cer şi dincolo de El,
Trăgând de noi,
Şi de flămânzi, şi de-întristaţi şi de cei goi,
De noi, de voi,
Şi nu numai de cei cu mari sau mici nevoi.