Ah primăvară cu Soare nou,
Ce blând pătrunzi în casă,
Asfaltul sughiță zgribulit, lipit lângă betonul trist ca un cavou,
Căruțul cu copil și mamă, se târâie alene, prin parcarea deasă.
Oraș ticsit cu faruri roșii ce amintesc Crăciunul,
Pantofii scâlciați s-alungă-n furnicar,
Chiștoace albe-roz strivite fumegă tutunul,
O pungă saltă vesel umflată de ușa smuncită a unui buticar.
Priviri stâlcite în bătaie de prinți măreți de companii,
Sticlesc lipsite de gânduri dintre oase,
Tânjesc după alcoolul trăsnit din suburbii,
Cu chifle-n mână zâmbesc prozaic pionii marii mase.
E prânzul iezilor de capră sură,
Nimic nu-i nou doar bârfa-i colorată virtual,
Nici hoții din buzunare nu mai fură,
Iubirea-i prăbușită din drepturi și ea, la un nivel anal.
Studenți, elevi, zugravi și cerșetori buluc se aruncă în metrou.
Se scurge peste ei mocirla și delta plagiată
Din câini a mai rămas un scâncet surd ecou,
Un timbru prețios atârnă încă lipit pe rana vie din mintea ruinată, sfârtecată.
Doar blogurile înțepate urlă-n buzunare,
Mimozele stilate se chat-uiesc bizar,
Fulgerător tastează limbajele binare,
În voia Marelui Smolit Circar.
Așa e, de la raze, ai învățat să zbori!
Dar tot privești furiș cu poftă în adâncuri...
"-Acolo de plictis nu poți decât sa mori!"
Șoptește adierea lină te mângâie pe gânduri.
